Leagăn al civilizaţiei europene, Grecia are o istorie lungă şi bogată, timp în care şi-a răspândit influenţa pe trei continente, înnobilând o lume barbară cu rafinamentul unei civilizaţii ce a schimbat radical percepţia despre cultură şi civilizaţie, cucerindu-i cultural pe cuceritorii săi, romanii. Arsă de razele soarelui, scăldată de apele mărilor Egee, Ionică şi Mediterană, învăluită încă în misterul legendar al Olimpului, Grecia uimeşte şi încântă cu moştenirea sa cultural-istorică. Situată în Peninsula Balcanică, în sud-estul Europei, Republica Elenă este membră a Alianţei Nord-Atlantice, a Uniunii Europene şi a zonei euro.
Acest background cultural şi istoric, precum şi afilierea la cele două organizaţii nu-i feresc pe greci de criza economică şi financiară fără precedent în ultimii 16 ani. Criticaţi, în ultima vreme, de presa internaţională şi de oamenii politici din diferite ţări, şi consideraţi lacomi, inconştienţi, doritori ai unei democraţii de lux, grecii nu se sfiesc să se manifesate emoţional şi zgomotos, prin ample mişcări de stradă, prin anunţarea unei anarhii fiscale, prin refuzul de a accepta măsurile de austeritate propuse de guvenul socialist condus de George Papandreou. Acest tip de manifestare ţine de temperamentul poporului grec şi de tradiţia unei democraţii directe, instaurate de părintele democraţiei – Pericle.
Legitime sau nu din punctul de vedere al clasei politice contemporane, mişcările de protest ale grecilor sunt cauzate, printre altele, şi de o realitate prezentă şi în alte ţări din sud estul Europei – fenomenul corupţiei la nivelul cel mai înalt. Aris Syngros, şeful Transparency Internaţional Grecia, citat de EUobserver, susţine că principalul motiv al crizei economice greceşti este corupţia, iar rezultatul acestei stări endemice de boală socială sunt sumele plătite de greci ilegal, într-un an calendaristic, în valoare aproximativă de 717 – 785 milioane de euro. La această realitate se adaugă o datorie externă în valoare 340 de milioane de euro şi un procentaj al şomajului de 16 la sută.
Numai analiza celor câteva date prezentate mai sus poate duce la o concluzie – pericolul corupţiei. Văzută iniţial ca un mijloc facil de a rezolva o chestiune curentă, corupţia începe să stăpânească o societate, prin cantonarea ei la vârful puterii. Tradiţia sistemului de organizare cel mai valorizat de lumea modernă nu împiedică, însă, confundarea unei democraţii reale, cu una creată de „magicieni politici” care vând iluzia capacităţii de administrare eficientă a treburilor publice. Comercianţi de speranţe iraţionale, oamenii politici actuali au o omogenitate insalubră de gândire, promovând perfidia şi machiavelismul în formă brută, în locul actului politic de calitate. Un popor, dacă se vrea învingător în lupta cu prezentul, trebuie să identifice şi să elimine asemenea personaje sau structuri politice. Dacă nu reuşeşte, suportă consecinţele.
Grecia, se pare, se confruntă cu această construcţie deficitară a organismului social şi a clasei politice. Acceptarea tacită a unei societăţi a privilegiilor crează acum frustrări poporului cu cea mai veche tradiţie democratică.
Grecii de astăzi protestează împotriva Guvernului Papandreou. Îi deranjează măsurile de austeriate, care nu sunt înţelese de populaţie, deoarece grecul de rând observă că austeriatea este instrumentul de măsură doar pentru el, nu şi pentru politicieni. Aşadar, fenomenul corupţiei crează frustrări prezentului şi răpeşte viitorul poporului, care nu ştie sau nu poate să-l ţină sub control, indiferent de bogăţia istorică sau naturală a acestuia.
Şi când ne gândim că distanţa Atena – Bucureşti este de doar 2.500 kilometri…
Paul Negoiţă
http://www.opiniabuzau.ro/index.php/opinii/1663-grecia-de-la-pericle-la-papandreou
Ceai de urzică
Fascinația rostirii
Daruri cu tâlc
Retropelerinaje Buzoiene
Blăjani – file de monografie
Recuperări istorice
