Primăria Buzău, împreună cu toate celelalte societăţi aflate în subordine, trebuie să reintre într-o normalitate funcţională. Oamenii trebuie să fie lăsaţi să-şi facă munca, fără ingerinţe şi fără influenţe politice. Listele de susţinători făcute în interiorul instituţiei şi listele de recomandări pentru actuala conducere administrativă, discrepanţele mari salariale între o „elită financiară” compusă dintr-o mână de oameni şi presiunea permanentă şi pusă de aceştia pe umerii celorlalţi funcţionari, gerontocraţia dominantă, care păstrează în funcţii de conducere pensionari sau pensionabili cu tare vechi, în detrimentul tinerilor sunt doar un procent minor din marea durere a unei instituţii învechite din punct de vedere funcţional.
Este timpul restabilirii unei linii de dezvoltare administrativă şi personală a tuturor angajaţilor Primăriei Buzău, a promovării competenţei şi a eliminării nepotismului şi influenţei nefaste a grupurilor de interese şi de partid. Toate acestea relativizează actul administrativ. Funcţionarul acestor instituţii trebuie să lucreze în interesul cetăţeanului şi nu în detrimentul său. Administraţia locală nu mai trebuie să fie un instrument care stresează şi creează inegalităţi publice sub presiunea conducerii, care-i presează pe cei ce lucrează în Primărie să rezolve, conform propriilor pofte sau interese, anumite speţe.
Oamenii trebuie să fie respectaţi, competenţa lor recompensată salarial corespunzător şi uniform, fără discrepanţe enorme între cei care muncesc şi cei care conduc. Formarea continuă şi respectul pentru munca acestor oameni plătiţi de comunitate trebuie să fie obiective aplicate urgent. Trebuie să ieşim din epoca cârpelii şi a micii sau marii înţelegeri.
Rezultatul modului în care s-a făcut administraţie până în momentul de faţă este vizibil. Primăria Buzău a devenit o republică din America Latină în miniatură. Unii ordonă şi cer ca subalternii, un fel de muncitori pe plantaţia lor, să execute şi, mai ales, să justifice acte administrative la limita sau dincolo de limita legalităţii şi anormalităţii. Şi, la final, cu siguranţă, răspunderea nu va aparţine celui ce a ordonat, ci se va găsi un ţap ispăşitor pentru a răspunde.
Aşadar, resursa umană a administraţiei publice locale trebuie să redevină una respectată. Competenţa, meritocraţia, seriozitatea, pregătirea profesională, implicarea activă, viziunea, remunerarea echitabilă, fără discrepanţe nedrepte sunt doar câteva dintre valorile care trebuie să ducă la o reaşezare pe făgaşul normalităţii. Pentru ce s-au pregătit atâţia tineri?! Să fie conduşi de indivizi „vechi de zile” şi îmbătrâniţi în rele, care menţin o tensiune constantă şi hrănesc insatisfacţia celorlalţi? Oamenii trebuie să vină cu drag la serviciu, să fie respectaţi şi responsabilizaţi. Experienţa şi competenţa lor să fie răsplătită.
De aceea, promovarea seriozităţii şi competenţei, eliminarea tuturor acelor şefi care au distrus cultura instituţională încălcând orice reguli şi promovarea acelora care doresc să facă ceva util pentru această comunitate este unul dintre obiectivele mele. E timpul să trecem de la mentalitatea „creionului chimic” la un sistem administrativ funcţional.
Pentru a atinge acest scop, evaluarea actualilor şefi va fi făcută inclusiv de cei din subordine, iar numirea viitorilor şefi se va face din interior, cu consultarea angajaţilor. Exclud orice implant cu persoane care nu au fost altceva decât lipitori de afişe sau rubedenii. Nu am o camarilă şi nu o car cu mine. Îmi doresc ca, din punct de vedere administrativ, cetăţeanul să simtă, să vadă că suntem în serviciul lui, iar eu voi fi în serviciul cetăţeanului, căci nu sunt în căutare de serviciu, ci doresc să-mi ofer experienţa şi să dau acestei comunităţi mai mult decât o spoială. Îmi doresc impunerea normalităţii bazată pe o etică administrativă corectă.
Paul Iulius NEGOIŢĂ
http://www.opiniabuzau.ro/index.php/politic/12917-revenirea-la-normalitate
Blăjani – file de monografie
Fascinația rostirii
Daruri cu tâlc
Cuvant despre Cer
Recuperări istorice
Ceai de urzică
