În momentul de față, constatăm o serioasă reacție de respingere a partidelor politice. Liderii sunt doar vârfuri ale unor structuri ce par că nu se pot primeni. Totuși, partidele sunt instrumentele democrației, iar un partid este valoros prin componența pe care o are. Orice partid presupune reguli pentru acces. Nu pot fi primiți de-a valma toți și nu sunt buni banii tuturor. Un partid fără capacitate de selecție și fără a fi capabil să facă selecția licită a surselor de finanțare se abate de la regulile democrației.
Este adevărat că împăratul roman Vespasian considera că „banii nu au miros”, însă era vorba de cei obținuți în urma taxării latrinelor publice, nu de bani proveniți din forme de corupție. Partidele par incapabile să discearnă și să cearnă. Devălmășia partinică, fără reguli morale și fără igienă internă, este curentă. A deveni membru de partid apare, în ochii celor mulți, ca o abatere de la normalitatea morală, umană. Cei din jur te văd deja ca pe un vidanjor, îmbrăcat în haine adecvate „momentului”. Grația anterioară dispare din ochii publicului larg. Scopul pare ca al tuturor celorlalți. Și, totuși, partidul este un instrument, iar viața partidelor nu trebuie să fie anchilozată. Partidele ticsite de toxine pot dispărea, pot intra în disoluție, iar altele noi se pot naște. E nevoie de această energie. Desigur, analiștii politici, ajutați de realitate, vor spune că nu, dar clasa politică românească are nevoie de „restartare”.
În peisajul politic românesc a apărut o nouă formațiune, Noua Republică, sau poate mai bine zis un nou lider – Mihail Neamțu. Străin probabil multor urechi, Mihail Neamțu este o noutate în plan politic. Extras din lumea academică, din mijlocul cărților lecturate sau scrise, aflat viguros pe linia intelectualilor români de tip Pleșu sau Baconschi, Mihail Neamțu dă semne că își dorește să coboare în stradă, pentru a propune românilor un alt format de manifestare politică, diferit și fără rădăcini în trecutul care încă ne bântuie.
Educat în Vest, cu un doctorat în domeniul studiilor umaniste în spațiul britanic, provenit din societatea civilă, tânărul de doar 33 de ani are un discurs compact, bine filtrat intelectual și o plasare doctrinară de dreapta bine așezată. Bun orator și cu o tehnică perfectă a argumentării, curat și idealist, Mihail Neamțu pare să aducă un suflu nou, oxigenat, de altă factură, încărcat de o altă dimensiune în peisajul mediocru al politicii românești.
Este un lider care, deși nu afișează încă acea charismă pentru mase și nu și-a masificat discursul, propune o altă apă în care românii se pot scălda, o altă viziune, bazată pe o experiență intelectuală și socială intensă, la o vârstă a speranțelor. Generos în idei, deschis, impetuos, complex în gândire, cam virulent uneori – dar cum să nu fii în asemenea context? -, tânărul intelectual recent implicat în politică trebuie ascultat și sprijinit. Sunt sigur că în țară există oameni care nu dau bani doar spre activități cu impact pe tabela de marcaj, ci există și lucidități naționale care investesc în minți ce pot aduce un plus de valoare viitorului acestui neam.
Mihail Neamțu este un tip de lider cultural și politic care „complexează” prin nivelul pregătirii și atitudinii, nu înspăimântă prin poziția politică sau economică avută, așa cum se întâmplă uneori în prezent. Are aspectul unei personalități ce nu are nimic în comun cu Cretacicul politic în care viețuim ca „vrednici urmași” ai partidului unic. Avem nevoie de o rupere cu acel confuz trecut larvar care încă domină indecent prezentul, iar personalități de talia tânărului Mihail Neamțu pot face trecere de la personajul politic tip vedetă la personalitatea politică.
Paul NEGOIȚĂ
http://www.opiniabuzau.ro/index.php/component/content/article?id=9183
