Fenomenul migrației este permanent. Principiul de viață enunțat de romani în dictonul latin „ubi bene ibi patria” are relevanță în orice perioadă istorică. Totuși, în România zilelor noastre, nu mai este vorba doar de plecări individuale sau colective. La noi a avut loc un exod, sub forma unei dispersii aproape în toate zonele lumii. Și, din nefericire, nu mai este motivant doar „mirajul Occidentului”, ci fuga de unele realități locale triste, devenite „inamovibile”.
Urmările migrației nu afectează doar numeric populația, ci și din punct de vedere al mentalității. O populație „nomadă”, de obicei tânără, aptă de muncă, nu este atașată de situații și locuri și investește mai puțin într-un viitor care-i scapă. Scăderea populației va avea, fără îndoială, repercusiuni structurale și efecte etnice, iar migrarea din alte zone spre România ne va duce într-un spațiu intercultural, pe care românii nu l-au cunoscut în amploarea lui până acum, dar cu care țările occidentale se confruntă de ani buni, și nu fără a avea destule probleme. De aceea trebuie analizată situația scăderii populației și motivele transformării unui popor destul de sedentar, fără dorințe „expansioniste”, așa cum este prezentat de istorici, într-unul cu valențe imigraționiste. Prin acest fenomen al plecărilor din țară și incapacitatea identificării unor soluții economice care să dea certitudini și speranțe, România a pierdut forță de muncă calificată, a pierdut profesioniști valoroși, a irosit banii alocați pentru parcursul didactic al celor plecați și, din păcate, a pierdut mult la capitolul imagine internațională deoarece, alături de categoriile onorabile amintite mai sus, au părăsit țara și membri ai unor structuri sociale răufamate. Conform unor date statistice, intrarea în Uniunea Europeană a României și Bulgariei a dus la creștere cu 30% a criminalității în spațiul european.
De aceea, datele statistice ale ultimului recensământ trebuie serios valorificate și bine mediatizate. La nivel local și național, e nevoie de politici publice care să dea speranțe. Abordarea tip Abac a rezultatelor recensământului nu face altceva decât să-i considere pe românii proaspăt numărați doar rândași la impozite, taxe și alte biruri sau simple„unități de vot”.
Paul NEGOIȚĂ
http://www.opiniabuzau.ro/index.php/component/content/article?id=8212
1 comments On Doar un abac național?! (II)
Din pacate ,forta de munca foarte calificata nu prea mai are de lucru in occident,dupa ceva ani petrecuti in tari unde romanii s-au obisnuit sa traiasca la standarde ridicate,unde le-a fost munca apreciata si platita ,acum incep sa se intoarca acasa.Aceasta populatie tanara odata ”nomada”,acum s-a ”copt”,are mintea destupata si o sa vina la alesii poporului sa-i intrebe ce-au facut cu banii tarii.Intr-adevar,sunt si acei membrii din structuri sociale raufamate,dar si dintre acestia au evoluat ca si mentalitate si mod de trai cat de cat.Daca Uniunea Europeana ne-a acceptat cu cei buni,trebuie sa ne sprijine in rezolvarea problemelor cu ceilalti care nu au fost aici din mosi stramosi,ce vina avem noi ”DACII”!