Lumină şi întuneric

      Desfăşurate între privirile ritmate la cadranul ceasornicului, şedinţele Consiliului Local au un meniu prestabilit, cu un procentaj aproape identic: atestări de terenuri la domeniul public, treceri din domeniul public în cel privat şi vânzări, la care se mai adaugă câte o solicitare de împrumut sau câte un buget de instituţie subordonată. Accidental, mai apare şi câte un altfel de proiect, care are legătură cu interesul celor mulţi, ca un adagiu „de lux” la un meniu identic propus de convocator.

Incizarea fără prea multă „milă” a momentelor vocale, hazul uneori ieftin sau explicaţiile „cotite” şi banale sunt singurele atitudini care dau certitudinea că organismul este viu şi colocvial. La noi e un tip de „consiliere”, care trebuie să se facă pe muteşte. Atunci este apreciată.

În acest context general, la ultima şedinţă, în ultima clipă, după ce s-a votat procesul-verbal de la şedinţa anterioară, fără a mai fi lecturat, ca de obicei, s-au mai introdus pe ordinea de zi trei proiecte de hotărâre, unul dintre ele făcând referire la „legalizarea” funcţionării unui cimitir privat.

La final de şedinţă, proiectul a trecut fără a avea prea mari dificultăţi. Nu proiectul în sine, din punct de vedere tehnic, a reprezentat o problemă, ci ceea ce nu a înţeles câte un scrib de nişă „privată”… că nu totul poate fi business! Nu toate pot fi private, doar pentru a satisface interese la vârf. Există aspecte care au sacralitatea lor: viaţa şi moartea.

După ce trăieşti o viaţă cu impredictibilitatea ei creată de fadele accente de înţelepciune ale mai marilor vremii, ţi se răpeşte şi dreptul de a avea certitudinea liniştii de dincolo, pentru că legile pieţei şi legislaţia societăţilor comerciale nu-ţi garantează „stabilitatea” în „pământul din care ai fost luat”. Doar moderaţia şi firescul unei conduceri locale poate să aibă o atitudine înţeleaptă, tratând cu respect cetăţeanul, măcar atunci când pleacă de aici.

E drept, asemenea iniţiative private există şi în alte părţi. Dar ele au o structură diferită. Nu sunt controlate majoritar de o firmă privată. Motivul? E simplu! Efemerul nu poate gestiona veşnicul, pentru ca sunt din arii… semantice diferite.

Pe de o parte, din punct de vedere al atitudinii, e grav că reprezentanţii comunităţii nu pot să-şi asume nici măcar rolul de a asigura o linişte postumă, invocând lipsa de teren, după ce, la orice şedinţă ordinară, terenul se dă ca din „branişte” – şi fiecare ia cât va…”birui”, iar după 20 de ani încă se mai atestă terenuri la domeniul public, de parcă am fi în zonele arctice.

Este uneori de înţeles că nu poţi satisface speranţele celor vii, mai ales după promisiunile miracol din campanie, dar nici cei morţi nu au dreptul la siguranţă? Atitudinea este una profanatoare, „legiferată” grăbit, pentru a nu fi încurcată de reglementările legale privitoare la cimitire, aflate încă în proces de dezbatere în Parlament.

Ar fi potrivit ca Instituţia Prefectului să atace, în Contencios Administrativ, o hotărâre care, şi dacă s-ar dovedi legală, nu este oportună. Trebuie făcută distincţie clară între dreptul de administrare, care poate fi şi privat, şi dreptul de proprietate, care, în mod cert, în cazul cimitirelor nu poate fi privat.

Cimitirele sunt mai mult decât simple bucăţi de pământ pentru îngropăciune, sunt locuri sensibile unde cei decedaţi şi fără posibilitatea de a se apăra sau a-şi plăti taxele, trebuie să-şi găsească odihna, iar urmaşii să aibă certitudinea respectului postum pentru părintele sau ruda lor, indiferent de poziţia socială sau situaţia financiară. În faţa morţii, orice inegalitate dispare.

Cimitirele nu pot să fie forme de business, cu un „marketing” asigurat de lipsa de soluţie a necăjitului căruia îi zace pe masă un membru al familiei.

Dar sindromul veşniciei la putere acoperă realităţi de acest gen, considerându-le desuete. De ce nu ar fi şi moartea fizică o sursă de profit?

Păcat că s-a ajuns atât de departe. E jalnic şi trist că reperele morale au dispărut în aşa măsură încât nici măcar o formă de respect postum nu mai manifestă reprezentanţii comunităţii noastre.

 

Paul NEGOIŢĂ

http://www.opiniabuzau.ro/index.php/component/content/article?id=11094

Date personale: Mă numesc  Iulius-Paul Negoiţă și sunt fiul al preotului Iulian Negoiţă şi al Anicăi, de profesie economistă. M-am născut în comuna Vintilă-Vodă, la data de 19 iunie 1975 și sunt căsătorit cu Mirela, din anul 1997. Avem doi copii, Matei  și Andrei. Referințe studii: Am absolvit Seminarul Teologic „Kesarie Episcopul” din Buzău și sunt licențiat al Facultăților de Teologie ( Patriarhul Iusitian) și Farmacie (Carol Davila) Am urmat şi cursuri de formare în  Islanda, Cipru, Marea Britanie, Letonia  și  Germania. Am obținut, în 2002, titlul de doctor în Teologie la Universitatea  București. Vorbesc Engleză, Franceză, Spaniolă și am cunoștințe medii de Italiană și Rusă. La nivel de citit și tradus mă descurc și în Germană și Greacă. Activitate profesională: Domeniul ecleziastic: Sunt preot din anul 1997.  Întâi am fost  la Parohia Gherăseni și din 2002 sunt preot la Parohia Sfântul Apostol Andrei din Cartierul Micro 14 - Buzău. Am primit toate gradele onorifice până la cel de iconom stavrofor, iar în perioada 2010-2014 am fost judecător la Consistoriului Mitropolitan. Conform celor relatate în lucrarea 500 de personalități buzoiene. Cea mai importantă realizare pentru cariera de preot este considerată a fi contribuția la construirea ansamblul bisericesc din Cartierul Micro XIV, în centrul căruia se află Biserica „Sfântul Apostol Andrei”. Domeniul didactic: Am fost cadru didactic la Seminarul Teologic, Liceul de Artă și Colegiul Economic Buzău. Am funcționat la Inspectoratul Școlar Județean Buzău. Am fost în echipa de conducere și în corpul de inspector. Am fost purtător de cuvânt al instituției, pe toată perioada activității, adică timp de 8 ani. Din 2010, am fost director la  Palatului Copiilor Buzău, Școala Postliceale Sanitare Buzău și Colegiul Nicolae Paulescu din Râmnicu Sărat. Domeniul  farmaceutic: Ca farmacist, activez, încă de la înființare, în cadrul lanțului independent de farmacii „Iris Pharm”. Activitate filantropice : Am acordat burse de studiu pentru elevi care au urmat cursuri universitare și postliceale în domeniul medical, premii literare și artistice în cadrul concursurilor de profil și am susținut ameliorarea situației materiale a unor familii sărace. De asemenea, am susținut financiar apariția cărților de debut ale unor autori tineri și lucrări ale unor scriitori consacrați. Am susținut financiar și apariția unor lucrări bilingve pentru comunitatea rromă. Activitate civică : Am candidat în două rânduri la Consiliul Local Buzău și am obținut două mandate de consilier independent (2008-2012; 2012-2016). Am fost președintele Comisiei de Cultură, Culte, Minorități, Sport, Sănătate şi Asistență Socială. Din poziția de independent, în anul 2012 am candidat pentru funcția de primar al Municipiului Buzău, clasându-se al doilea, după candidatul USL, obținând un procent de 30,5% din voturi, respectiv 17.404 voturi. Activitate publicistică: Sunt editor la Editura Omega, calitate în care am editat și tipărit la tipografia proprie un număr peste 500 de lucrări. Ca jurnalist am fost membru în comitetul de redacție, editorialist sau publicist la  Ziarul Lumina, Jurnalul National, Revista Teologică, Mousaios, Glasul Adevărului, Analele Buzăului, Opinia, Sănătatea Buzoiană, Cronica de Buzău, Educația creștină, Lacrima, Viața Buzăului, Șansa Buzoiană, Tezaur. Am fost realizator de emisiuni radio și televiziune. Sunt autor sau coautor al mai multor volume de eseuri, proză, spiritualitate, istorie, pamflet politic: 40 de rânduri, Marchitanii roșii, Prin grădina lui Ilf și Petrof, Monografia Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Comuna Gherăseni, Cuvânt spre Cer - antologie de poezie religioasă ( coautor), Prin spini, Lectura șoaptei, Pagini de istorie locală.  Afilieri:  Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bucureștii - Secția Proză. Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România - Filiala București Membru al Colegiului Farmaciștilor din România - Colegiul București Pasiuni Călătoriile, arta, creșterea animalelor și cultivarea plantelor.

Lasă un răspuns:

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Site Footer

Sliding Sidebar

Despre mine

Despre mine

Paul Iulius Negoita

Facebook