Rar mi s-a întâmplat să vorbesc şi mai ales să scriu, chiar şi fragmentar, la persoana I. De data aceasta, sunt nevoit, deoarece sunt tratat în planul politicii locale la persoana… I.Cam aşa s-a întâmplat la prima şedinţă de constituire a Consiliului Local Buzău unde, noi, persoana I adică, după un calcul al lor la urne vreo 17.404, nu am primit loc iniţial nici în comisia de învăţământ, cultură, culte, decât după a doua votare, după o reexprimare a ridicării mecanice a mâinii, semn ce ar echivala cu votul liber exprimat de către majoritatea proaspăt constituită. Şi, pentru a fi foarte clar, lucrurile au stat cam aşa, membrii P.S.D. au avut consemn, ca în calitatea de majoritari, atunci când aud numele Negoiţă, să voteze împotrivă. Ca atare au făcut-o până şi la comisia de învăţământ, cultură şi culte, deşi principalele capete de acuzare în campanie, principalele imputări trandafirii, au fost că sunt profesor, că sunt preot sau chiar scriitor. Aşa că, în mod firesc, m-a nedumerit şi pe mine… resortul ferm cu care s-a exprimat votul. Dar, probabil, sunt lucrurile care mi-au scăpat în biografia mea atât de recent şi virulent contestată de „ştiutori”. Probabil nu reprezint „cultura locală”, nu sunt pe aceeaşi lungime de undă sau frecvenţă cu „autori locali contemporani” şi, drept urmare, am fost sancţionat prin vot deschis, în văzul lumii, pentru că nu mă pricep ca alţii să dezvolt literatura şi jurnalismul local de „parbriz”, scriindu-mi memoriile anonime în „observatoare” şi aplicându-le pe imaginea contracandidaţilor, sau poate pentru că nu am o atitudine „culturală” şi nu dau „zvonuri”, ori poate, cine ştie, că planează asupra mea suspiciunea că am citit mai mult decât „a la carte”?!
Oare, dacă nu faci parte din camarilă sau nu eşti un accesoriu mut, fără conştiinţă, doar cu buzunar, dacă nu eşti vechi, vorba unui personaj caragelian care spunea, cu „stimă de sine”, „Sunt vechi, domnule!”, şi nu te poţi încadra în „rigorile” vechii noastre administraţii, „pe cale de consecinţă”, trăieşti fără noroc la Buzău?! Sau poate am fost sancţionaţi cu toţii pentru divergenţele noastre de opinie şi de atitudine faţă de „conducătorul iubit”?! Dacă este aşa, e foarte grav! Dacă firava noastră democraţie nu ar avea minime reguli aplicate, cu siguranţă, majoritatea roşie ar fi votat deportarea noastră, a celor 17.404. Dacă de votul lor ar fi depins naşterea noastră, cred că, cel puţin o vreme, am mai fi avut de aşteptat.
Convingerea că am dreptate în afirmaţiile făcute în ultima perioadă mi-a fost reîntărită de ceea ce s-a întâmplat la prima şedinţă de Consiliu Local. M-am simţit realmente fericit că am candidat şi onorat să am voturile dumneavoastră şi nu pe ale lor.
Şi, pe deasupra, în urma proaspătului experiment democratic, am cristalizat într-o concluzie ceea ce am constat mai demult. Trebuie să ne organizăm şi noi politic pentru a avea majorităţi, majorităţi care respectă şi sunt respectate. Este o concluzie pe care noi, cei 17.404, un număr care permite chiar înfiinţarea unui partid politic, trebuie să o tragem. Succesul actual al trandafirilor este unul perisabil, având în vedere la butoniera cui stau şi nu trebuie să ne sperie, mai cu seamă privind la modul din ce în ce mai lamentabil în care se desfăşoară lucrurile la nivel naţional. Cât despre Buzău?! Aici, la Curbura Carpaţilor, în ultimul timp nu am simţit decât muşcătura ţepilor acestei flori.
În rest, aşa cum spuneau latinii „quod erat demonstrandum”. Încă din start, conducerea administraţiei publice locale „demonstrează”. Aşa cum scria un ziarist în titlul de prezentare al modului de desfăşurare al „lucrărilor” Consiliului Local, parafrazând un text sapienţial din ecleziastic „nimic nou sub soare”, deşi Buzăul, ca oricare dintre oraşe, exact de noutate are nevoie, pentru a ieşi din starea de anchilozare de două decenii, care a creat un decalaj vizibil între oraşe ce se află în fruntea plutonului si noi.
Promovarea „pe funcţii” s-a încadrat în „etnografia” politică a locului. Fără vreo prezentare a argumentelor pentru care cineva propune pe altcineva, s-au făcut propuneri, unele chiar spontan… citite de pe hârtia organizaţiei locale P.S.D. (Va urma)
Paul NEGOIŢĂ
http://www.opiniabuzau.ro/index.php/component/content/article?id=14080
Blăjani – file de monografie
Retropelerinaje Buzoiene
Recuperări istorice
Ceai de urzică
Fascinația rostirii
Cuvant despre Cer
