„Etnografia” locală

        La şedinţa  Comisiei pentru învăţământ, sănătate, activităţi social-culturale, culte, familie şi protecţia copiilor a venit un reprezentat al unei asociaţii neguvernamentale  care, în mod generos, şi-a prezentat un proiect de promovare turistică a Municipiului Buzău. Au fost reafirmate idei inteligente, bine intenţionate, iniţiative ignorate, din nefericire, în ultimele două decenii „luminate”.  Dar aceasta este situaţia! Timpul nu poate fi dat înapoi…

Deşi organigrama Primăriei a fost amplificată în ultimii 20 de ani, în cadrul acestei instituţii nu s-a găsit utilă funcţionarea unui birou de turism sau măcar angajarea unei persoane care să se ocupe de promovarea reală a Buzăului. Buzăul nu are nici măcar indicatoare spre monumentele istorice, spre sediile marilor companii sau spre instituţiile publice, deşi este ticsit până la refuz de panouri publicitare. Dar mă rog… când vii atâţia ani la acelaşi serviciu te descurci şi fără indicatoare… iar turiştii simt altfel „adrenalina” dacă întreabă din om în om.

În cadrul şedinţei sus-menţionate, unul dintre consilieri a amintit că la Râmnicu Sărat problema indicatoarelor este rezolvată, însă, e drept, acolo e Râmnic şi nu Buzău, iar comunitatea are ce-i trebuie…

Turismul este una dintre sursele economice relevante pentru multe comunităţi. Din spusele tânărului cu iniţiativă reieşea că Buzăul ar fi un punct de atracţie. Iar spusele sale sunt logice. Situat la întretăiere de drumuri, la Curbura Carpaţilor, Buzăul are o istorie „mai mare” decât îşi imaginează cel care afirma că are „o istorie mică”, constatare desprinsă probabil din vreo lucrare de istorie, realizată „copy-paste” şi finanţată abundent din banii noştri.

Acest oraş are ce arăta trecătorilor din punct de vedere istoric, însă în momentul de faţă aspectul cel mai vizibil este dezorganizarea şi dezinteresul.  Oraşul are nevoie de un ghid practic şi de crearea a două trasee turistice, unul adaptat la un buget de timp limitat, iar celălalt destinat celor care au vreme să zăbovească. Dar, pentru ca efectul marketingului turistic să fie pozitiv, localităţii îi este necesară o imagine care să se ridice la înălţimea unei aşezări europene. Din păcate, însă, chiar Palatul Comunal, instituţia care ar trebui să fie etalonul eleganţei, al curăţeniei şi al bunului-gust, are mari „scăpări” de imagine. Şi aici nu fac referire la aspectul  coloristic de bomboană fondată sau la sticla colorată „din geamuri” care ar trebuie să fie vitraliile unui palat cu influenţe italiene, ci la numărul „acarienilor” care şi-au făcut culcuş de ani buni pe pereţii exteriori ai clădirii. Istoricul coabitării cu aceste mici vieţuitoare prezente  în spaţii neîngrijite poate fi constatat după trăinicia pânzelor pe care se poate legăna fără teamă o întreagă conducere locală. Imaginile „neprotocolare” pentru privirea vizitatorilor sunt „completate” de urmele de mucegai şi praful gros transformat într-un înveliş vâscos, cleios, lipicios. Imaginea exterioară este oarecum înveselită de câteva bannere atârnate de balcoane, aspect simetric cu cel al căminelor de nefamilişti unde locatarii, din lipsă de spaţiu, atârnă spre exterior tot ce au de zvântat. Dar, desigur la Primărie simbolistica „avizierelor” externe este alta. Nu-s simple afişe, ci trofee de „vânătoare” ale unei administraţii care deşi a împuşcat mai nimic din finanţările europene – comparativ cu mai toate administraţiile din ţară sau cu… Râmnicu Sărat, municipiu în care modernizarea cu fonduri europene este vizibilă pe străzi şi nu pe pereţi – afişează cu emfază ceea ce are.

Şi, pentru ca imaginea să fie „completă”, peste şi printre aceste afişaje, pe alocuri, există „ornamentele” instalaţiei de iluminat rămase de la ultimul „festin hibernal” oferit locuitorilor oraşului de municipalitate, ornamente păstrate preventiv pentru venirea iernii care surprinde mereu. Cele relatate în ultima parte nu sunt, fără îndoială, atât de criticabile, deoarece românul, în înţelepciunea sa, afirmă că omul gospodar îşi face vara sanie…

Dacă acestea sunt doar câteva aspecte exterioare, din multele hibe ce ţin de o gospodărire deficitară care dă o imagine prăfuită exteriorului emblematicului ansamblu – excepţie de la „armonia” peisagistică face doar un autovehicul căruia un angajat cu expertiză îi asigură cleaning-ul zilnic, „igienizându-l” cu mare delicateţe şi în acelaşi ritm.

Vizitatorul mai poate avea totuşi o speranţă: măcar în curtea interioară aspectul să fie îngrijit, căci doar este spaţiul „intim al ansamblului istoric”. Din păcate, „unitatea de aspect” persistă, adăugându-se imaginea de hulubărie şi aspectul neîngrijit al învelitoarei şi al pavajului „ornat” cu ceea ce nu a nimerit tomberonul şi nu a avut parte de mătură. Dar dacă pentru exterior mai pot fi găsite scuze precum înălţimea clădirii, vechimea ei, poluarea urbană, atenţia concentrată spre rezolvarea urgentă a problemelor stringente de estetică urbană, din nefericire, nici interiorul nu rupe „ritmul”.  Cu un aer îmbâcsit, interiorul clădirii nu spune nimic nici despre somptuosul trecut al acestui edificiu care are o „sală a balului” şi nici despre un simţ estetic al modernităţii, convertit în confort, cu ajutorul unui mobilier adecvat. Noroc cu unele personaje istorice, precum Alexandru Marghiloman! Marele nostru om politic ţine faţa cu statuia sa la un perete afumat de la „factura” RAM-lui (societate la care, printre altele, conform afirmaţiilor edilului nostru şef,  „se fac racordări” serioase). Fără să i se recunoască rolul „acoperitor”, nefericitul bust este tratat cu ingratitudine şi pedepsit să privească un perete în degradeu, mânjit „artistic” de o mână care a încercat să mai spele din „inestetic”, amestecând fumul şi praful într-un compozit pe care nu-l găseşti la nicio primărie rurală din judeţ… iar cele relatate sunt doar câteva aspecte din „farmecul” unic ce-l poate oferi vizitatorilor emblema oraşului nostru.

Oare va veni o asociaţie să facă un  proiect şi de igienizare a  Palatului Comunal pentru a putea intra în circuitul turistic, sau ghidul va explica turiştilor că aşa este… etnografia  zonei?

 

Paul NEGOIŢĂ

http://www.opiniabuzau.ro/index.php/component/content/article?id=16339

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

S-ar putea să-ți placă și