Fenomenul globalizării este unul de care nu scapă nimeni. Teama unei platitudini culturale, de nivelare şi de anulare a tradiţiilor, de egalizare lingvistică, culinară sau vestimentară este vizibilă şi reală. Totuşi impactul cel mai evident al fenomenului se regăseşte în economie.
Avem de-a face cu o formă de presiune a industriei globale asupra celei locale, o presiune evidentă şi uneori profund nedreaptă deoarece, aici, condiţiile de impozitare, rigorile salariale, contribuţiile la asigurările sociale, sunt adaptate locului şi se „vând” odată cu produsul, fiind incluse în preţ, ceea ce poate duce, dintr-un început, la pierderea concurenţei.
Ultimele bulversări şi „angoase” ale economiei mondiale te conduc cu gândul – fără a fi specialist în domeniu -, la identificarea unor măsuri de protecţie locală, dacă nu juridice, cel puţin administrative şi relaţionale. Este vital ca la nivel local, în arealul administrativ în care trăim, să fie sprijinit mediul privat autohton, cei care prin impozitele şi taxele pe care le plătesc dau viaţă proiectelor noastre comune şi cresc valoarea zonei. Aceşti temerari trebuie sprijiniţi şi consultaţi. Investiţia lor în bugetul local trebuie să fie respectată şi dirijată corespunzător. Experienţa lor profesională şi „sedentarismul” care i-a determinat să nu-şi strămute afacerile prin alte locuri trebuie apreciate şi valorizate ca atare.
Unul dintre domeniile care, până nu de mult, era dominat de companii locale, este cel farmaceutic. Fac referire la acest domeniu, fără a le discrimina pe altele sau pe cei ce au investit la Buzău, deoarece tocmai s-au încheiat alegerile pentru Filiala Buzău a Colegiului Farmaciştilor. Această „zonă” economică aparte – care doar instituţional trebuie să aibă aspect comercial, în realitate fiind o activitate socială – este una vitală pentru populaţie. Impactul şi fluxurile induse de această industrie sunt atât de evidente încât, în anumite locuri pe glob, au dărâmat guverne.
La Buzău, domeniul farmaceutic se aşezase firesc. Firmele locale plătesc la buget în mod constant şi „generos”. Un asemenea contribuabil ar fi meritat cel puţin un tratament onest, dacă nu chiar o atitudine protecţionistă. Şi totuşi lucrurile nu au stat aşa. În ultimii doi ani, spaţiul local – în special zona centrală – a fost invadat, fără respectarea legii, de companii naţionale, care-şi creează reţele bine vascularizate, pentru a putea fi vândute, apoi, unor firme străine, care îşi au sediul administrativ înregistrat în diferite locuri din lume. Acest aspect va duce, inevitabil, la migrarea banilor, de aici spre alte zone geografice; fonduri care puteau să rămână locale, mai ales în contextul viziunilor legislative actuale. Iar, ceea ce este mai grav, se va ajunge în situaţia similară cu cea din domeniul petrolier, de semimonopol, unde preţul creşte constant, iar „stabiltatea” acestuia este prestabilită de cele câteva companii care se gândesc la orice tip de concurenţă, numai la cea a rezonabilităţii nu. Între cele două domenii însă există o diferenţă majoră – medicamentele prescrise sunt vitale pentru viaţă. La ele nu se poate renunţa! Dacă benzinăriile au fost asaltate de protestatari care plăteau cu mărunţiş, dar plăteau, s-ar putea ca în farmacii, unde mai sunt încă bătrâni care-şi scot banii din batistă – căci unele pensii încap lejer într-un colţ de batistă – medicamentele să devină mult prea scumpe şi preţul de necontrolat în câţiva ani. Socialul a pierdut, comerţul a învins!
Oraşul nostru este pândit de o asemenea situaţie, după ce, în eşalonul secund al Primăriei Buzău s-au făcut jonglerii administrative pentru a depăşi rigorile legii. Pentru câteva „inimi încălzite” de pe la noi, buzoienii şi bugetul local va avea frisoane mai târziu. S-a forţat, la nivel local, o „globalizare” pe care nici legea nu o permitea. Dar între cuvintele Regelui Mihai, paradigmatice pentru misiunea oricărui reprezentant al unei populaţii, care spunea că ţara este luată cu împrumut de la copiii noştri, şi starea de calamitate creată, pe termen lung, aplicând cuvintele „după noi potopul” , a fost reţinută ultima, ca exemplu de „bună practică administrativă locală”.
Este adevărat că la Buzău nici reprezentanţii asociaţiei profesionale a Colegiului Farmaciştilor nu au dat o identitate solidă actului de reprezentare, limitându-se doar la protecţia imaginară a câtorva mojare personale, însă e clar că la nivel administrativ local, lipsa consultării şi respectării companiilor autohtone – ale căror contribuţii la buget sunt cât se poate de importante (cifrele sunt publice, de altfel!) – demonstrează insuficientă viziune şi respect pentru mediul economic autohton, dar şi pentru viitorii beneficiari ai sistemului.
De aceea, ar fi timpul să avem cu toţii o atitudine de „insulari”, de protecţie locală reală şi de consultare, într-un cadru adecvat, a reprezentanţilor companiilor locale. Un asemenea cadru consultativ lipseşte, totul realizându-se la nivel individual şi nu general, fără transparenţa firească.
Paul NEGOIŢĂ
http://www.opiniabuzau.ro/index.php/component/content/article?id=5983
