Actuala criză politică nu este una a momentului. Din păcate, ea nu se încheie acum. Efectele ei vor continua. Doar o altă abordare socială şi instituţională poate să readucă lucrurile pe un făgaş al normalităţii, în care conducerea politică să se exercite în folosul oamenilor şi nu pentru a hrăni ambiţii personale sau pentru a satisface lăcomia unor grupuri de interese, dependente de bugetul public.
Efectele crizei politice din ultimele luni vor avea, pe termen lung, rezonanţe adânci. Starea de satisfacţie sau insatisfacţie trăită la suprafaţă, în aceste zile, se va estompa într-un timp scurt, chiar dacă ea va mai fi întreţinută emoţional prin intermediul unor televiziuni sau cu ajutorul mobilizării activelor de partid. Însă statul şi instituţiile sale au de acum o problema acută, care, fără o reabordare a relaţiei dintre puterea prezidenţială şi Parlament, va marca negativ viitorul ţării. Istoria României va fi marcată fie de o anulare a voinţei prezidenţiale de către Parlament – situaţie în care preşedintele nu se va mai putea manifesta ca un ales direct al poporului -, fie parlamentul va fi compus din „trei partide”: „partidul” care are acces la resursele puterii, „partidul” care aspiră la acestea şi „partidul în tranziţie”, care schimbă majoritatea la început, la mijloc sau la capăt de mandat, pentru a crea o majoritate prezidenţială şi nu una rezultată în urma votului. În orice caz, nimeni nu va mai risca actul democratic al coabitării!
Setoşi de puterea pe care şi-o doresc în mod nelimitat, politicienii români au dereglat, prin oportunismul lor, funcţionarea mecanismelor unei democraţii sănătoase. Dincolo de reacţiile şi declaraţiile momentului vor rămâne cuvintele preşedintelui Traian Băsescu, care spunea că este păţit, deoarece de două ori s-a schimbat majoritatea în Parlament şi de două ori a fost suspendat. Orice preşedinte ajuns în funcţie începând cu această criză va fi preocupat doar de asigurarea sau menţinerea majorităţii parlamentare cu orice preţ politic, economic sau moral şi nu de un echilibru instituţional. Motivul: teama de suspendare. Urmarea: anularea rolului de echilibru al instituţiei prezidenţiale.
Seamănă această situaţie cu o întâmplare din Roma Antică, unde unul dintre personajele politice puternice a renunţat de bună voie la exercitarea puterii. Plecând din for, împreună cu suita sa, dezbrăcat de toate prerogativele puterii prin propria-i voinţă, la îndemnul adversarilor politici care nu au înţeles gestul său, a fost profund ofensat de un grup de plebei. A avut o singură reacţie. A spus celor ce îl însoţeau: „De astăzi nimeni nu va mai renunţa la putere de bună voie!”. Din păcate, actuala clasă politică este epuizată moral. Există o politică revanşardă, o politică făcută cu barda, cu politicieni care au într-o măsură din ce în ce mai mare o singură „virtute” – trivialitatea.
Este greu ca această clasă politică să schimbe ceva. Să ai aşteptări şi încredere în declaraţiile publice ale unor personaje care au demonstrat deja faptic ce pot şi cât pot este o nerozie. De aceea, este momentul ca iniţiativele civice sau formele de organizare politice proaspete să se organizeze mult mai bine, în toate zonele ţării, inclusiv la Buzău. E timpul să dăm viaţă urgent unor structuri locale care să aibă impact politic într-o perioadă de frământări şi instabilităţi perpetue şi să abordăm cu seriozitate problemele locale, în cadrul acestor structuri organizate. Chiar dacă, cel puţin aparent, românii au o opţiune în momentul de faţă, într-un orizont redus de timp, speranţele lor vor fi perimate şi este nevoie de o alternativă care să o rupă cu modul de manifestare a politicienilor din ultimii 20 de ani.
Paul NEGOIŢĂ
http://www.opiniabuzau.ro/index.php/component/content/article?id=15808
