Buzăul, oraş european al secolului XXI, surprinde prin înapoierea şi umbrele care-i răpesc lumina şi perspectiva. Buzăul surprinde în multe dintre ipostazele sale trecătorul, al cărui ochi a fost „afectat” de aspectul civilizat al altor oraşe.
Unul dintre aspectele care definesc gradul de civilizaţie susţinut de către reprezentanţii unei comunităţi este cel al organizării comerţului deschis. Din acest punct de vedere, la Buzău, „inspiraţia descriptivă” începe să curgă din momentul în care ai trecut pragul acestor zone comerciale. Nu contează tipul produselor sau locul, modul de organizare a acestor „teritorii” începe să îmbrace forme „arhaice” pentru spaţiul urban românesc, apropiindu-se uneori de comerţul pe capotă, practicat la târgurile rurale.
Pare dură comparaţia, însă dacă privim cu atenţie vom constata că deosebirile ţin mai mult cuantumul taxelor decât de facilităţi.
Cum Buzăul nu a vrut să „cumpere franciza” comerţului civilizat a unor oraşe precum Sibiul, Piatra Neamţ, Focşani sau, de ce nu, Câmpina, comercianţii se văd obligaţi să practice, încă, un comerţ de tip oriental.
Se spune că pentru a vedea gradul de civilizaţie al unui popor nu este nevoie să faci studii aprofundate, ci doar să deschizi o uşă de toaletă. Tot astfel, pentru a realiza o descriere a capacităţii de organizare a unei administraţii nu-i nevoie să cauţi investiţii prin hârtii, ci doar să dai o tură prin piaţă, mai cu seamă prin piaţa de produse agroalimentare. Acolo este „bucătăria” unui oraş! De acolo poţi citi gradul de civilizaţie cultivat de autorităţi! Acolo se oglindeşte calitatea de bun organizator a unui edil… iar unul dintre primarii noştri din trecut, Stan Săraru, a înţeles această prioritate şi a modernizat Piaţa Centrală. A mai fost acest spaţiu modernizat în câteva rânduri, însă aspectul pe care-l are este unul nedemn pentru administraţia locală.
Dacă vrei o aventură urbană, atât în calitate de vânzător, cât şi de cumpărător, poţi încerca Piaţa Centrală. În timp ce vânzătorul are de parcurs aventura „cunoaşterii interpersonale” până ajunge în posesia unei tarabe, luptându-se într-un hăţiş definit de către toată lumea cu termenul de „mafia pieţei”, cumpărătorul are de asemenea „şansa” unei aventuri.
Şi, dacă este posesorul unui autovehicul şi dacă apelează la mijloacele de transport în comun, buzoianul dornic să facă piaţa trebuie să fie bine înzestrat muscular pentru a târî de plase la o distanţa considerabilă. Parcarea în zona centrală a Buzăului, mai ales în zona pieţei, este o provocare. Doar zeiţa Fortuna te poate scoate din încurcătură, oferindu-ţi privilegiul de a prinde un loc de parcare liber în zona blocurilor centrale 8F sau E. În responsabilitatea acestui personaj mitologic intră şi privilegiul de a avea o rudă cumsecade sau un prieten care locuieşte în aceste blocuri şi care te anunţă când pleacă, pentru a te poziţiona strategic în locul său de parcare şi a elimina sportul extrem de a slaloma, la mia de metri, cu baierile de la pungă bine înfipte de greutate în podul palmelor, printre cutii, cărucioare, maşini de aprovizionare, câini comunitari, cerşetori şi trecători. (Va urma)
Paul NEGOIŢĂ
http://www.opiniabuzau.ro/index.php/component/content/article?id=16566