Provocările buzoienilor care merg în Piaţa Centrală nu constau doar în dificultatea identificării unui loc de parcare la o distanţă rezonabilă sau la „cărăuşia” la care sunt supuşi din cauza unei gândiri deficitare a modului de organizare a centrului comercial al oraşului, ci continuă în interior.

Cu un aspect exterior de saivan neîngrijit, locul de aprovizionare, de socializare sau locul micilor negocieri, Piaţa Centrală, are în interior aspectul unei cămări dezordonate, unde sunt aruncate fără grijă bunurile cumpărate printr-o basculare de coş, fără a se mai îngriji cineva să le ordoneze într-o formă coerentă. Probabil, însă, că dezordinea corespunde unei viziuni tulburi a administraţiei locale, prea puţin preocupată de un mod civilizat de organizare. Şi apoi, dacă o mai ţin câţiva ani, aşa pot „vinde” brandul local „alandala”…

Lipsurile nu sunt numai în ceea ce priveşte organizarea. Igiena este iarăşi unul dintre punctele vulnerabile ale acestui spaţiu. Nu degeaba deputatul Cezar Preda spunea în campania electorală de la alegerile  locale că în Piaţa Centrală este rapăn… Dar a auzit cineva!? Era şi greu să audă atunci, când orice canal receptor al „responsabililor locali” era înfundat de fumul micilor oferiţi pentru uşurarea deciziei de a vota! Şi piaţa a rămas aşa! Locul de unde trebuie să se ofere siguranţă alimentară buzoienilor şi confort ofertanţilor şi producătorilor are o pardoseală acoperită cu o mâzgă groasă, care devine fluidă în perioadele umede, un curent infernal în lunile friguroase şi un aspect de „colecţie” .

Producători tradiţionali sau mai puţin „tradiţionali”, comercianţi, speculanţi, vânzători „de mai nimic şi te miri ce” populează în mod aleatoriu şi dezorganizat Piaţa Centrală. De la cutiile de „expunere” la „tarabele închise”, importate parcă din Africa, de la un mod ambulant de „expunere” la amestecul intolerabil de produse aşezate fără noimă din lipsa unei viziuni organizatorice clare, Piaţa Centrală distruge ideea şi cultura unui comerţ ce trebuie să fie civilizat, corect structurat şi practic, atât pentru vânzători, cât şi pentru achizitori.

Să ne imaginăm un supermarket „organizat” astfel. Cum ar arăta un mare lanţ comercial în spaţiile cărora aprovizionarea s-ar face oricând, totul ar fi aruncat din basculantă, supraveghetorii de raion ar aşeza după bunul plac tot şi cât pot, maşinile de aprovizionare ar ocupa locul maşinilor clienţilor, cumpărătorii ar ajune acasă cu gambele zdrelite de cărucioarele sau lisa cu care se face aprovizionarea, spaţiile frigorifice sau cele de depozitare ar fi înlocuite cu dube… iar cumpărătorul, bine protejat de curent cu propriile „mijloace din dotare” – gulere sau batiste – ar fi nevoit să umble cu traista printre gumari, ciorapi, maieuri, lighene, cutii, căni, linguri, ceapă, murături, citrice… amplasate în planul Pieţii fără  pic de pricepere organizatorică. Dacă la acest aspect de „colectă publică” se mai adaugă şi câte o mână de asfalt zvârlită prin campaniile electorale – când la Buzău avem un „teatru edilitar” de o lună cu toate decorurile în stradă –  acoperită de către comercianţi cu cutii, pentru a nu fi prematur călcată în picioare, atât cât poate fi ea descrisă în cuvinte, constaţi cu tristeţe că această locaţie comercială de tradiţie are o imagine dizgraţioasă şi degenerată.

Este dizgraţioasă pentru cumpărător, un chin scump pentru vânzător şi un atac subcultural la educaţia estetică a tinerilor. Ce pot reţine sutele de tineri care frecventează cursurile Colegiului Naţional „Mihai Eminescu” crescuţi zilnic cu imaginea unei zone cu acest aspect? Ce vină au aceşti copii pentru a fi pedepsiţi  să traverseze zilnic acest spaţiu „oriental”  în drumul către şcoală, păşind printre peturi, hârtii, mizerii rămase… dezorganizare şi dezinteres? Ce vină au producătorii noştri tradiţionali care se străduiesc să-şi vândă marfa după ce au îngrijit părinteşte luni de zile soiuri diverse de legume? Ce vină au cumpărătorii să suporte asemenea realităţi? Piaţa se zbate în această stare de două decenii. Lipsa unui interes real de organizare este vizibil. În acest ritm, Piaţa Centrală va deveni un loc din ce în ce mai puţin frecventabil. Deja comoditatea comercială în care clientul este ajutat, propusă de supermarketuri, acaparează. Rezultatul va fi unul grav atât pentru siguranţa alimentară a buzoienilor, cât şi pentru bruma de venit pe care o au producătorii şi comercianţii.

Te întrebi adesea pentru cine lucrează şi pe cine reprezintă în realitate conducerea Primăriei? De ce autosuficienţa a devenit starea de „spirit” la acest nivel?

Dar, desigur, în lumea ermetică a „mai marilor noştri”, şi aceste rânduri vor aduce supărare şi nu schimb de idei, vor produce grimase şi nu mime gânditoare în identificarea soluţiilor, impulsuri de răzbunări ieftine şi nu un act de luciditate… Căci aşa e pe la noi! Iar  „tradiţia conservării” gunoiului sub preş nu trebuie „cultivată” şi dăruită ca zestre locală prin „urmaşi” urmaşilor?!

Paul NEGOIŢĂ

http://www.opiniabuzau.ro/index.php/component/content/article?id=16738