Sărbătorile sunt un popas vital în şirul neîntrerupt al unei vieţi cotidiene ce îţi dă, printr-o agitaţie permanentă, impresia că trăieşti. Sunt momente care, atunci când sunt trăite după rânduiala firească, te aşează, te adună pe tine cel risipit în atât de multe direcţii. O sărbătoare înţeleasă, simţită, cugetată, te valorizează, te scoate din starea „de mijloc de producţie”, spunându-ţi: fii om integral! Bucură-te!
Sărbătoarea Naşterii Domului are din acest punct de vedere valenţe unice. Toate sărbătorile au farmecul lor, dar Crăciunul implică o sensibilitate distinctă. Melancolia sau realitatea copilăriei, căldura familiei, bradul împodobit, darurile, colindele sunt doar câteva motive pentru o schimbare de „atitudine”. Desigur, motive de nefericire găseşti şi în aceste clipe. Multe dintre ele ireale, induse de o atitudine excesiv consumistă, care te introduce într-un lanţ unde trebuie să absorbi, să înghiţi cât mai mult, făcându-te să te simţi valoros, sau cel puţin vizibil. Consumi, deci exişti!
Reclame de tot felul îmbie, dar din nefericire încalcă, în unele situaţii orice etică, afectând astfel esenţa evenimentului. Spre exemplu, sunt de o hilaritate abuzivă reclame care îl arată pe bietul, neobositul şi nelipsitul Moş Crăciun cumpărând medicamente de la o anumită societate de profil, ori savurând diverse produse prea puţin dedicate copiilor sau jucând diferite roluri frivole în mijlocul unei atmosfere dezgolite. Văzând toate acestea – şi sunt doar câteva dintre manifestările publicitare de o precaritate culturală jenantă – te întrebi dacă nu cumva bunul simţ a fost abolit, dacă nu e nevoie de vreo lege care să fixeze codul etic şi „deontologic” în limitele în care „Moş Crăciun” cel stors de „vlaga” sa reală şi transformat într-un veritabil agent de vânzări are nevoie de reguli precise pentru a-şi ajusta comportamentul în spaţiul public. Dar şi această” lege” sau restabilire a actului de dăruire şi nu de cadorisire cine să o facă!? Ecranele încă mai sunt aglomerate de diferite personaje politice care atunci când dau feliile de cozonac sau punguliţele de cadouri au nevoie de supravegherea atentă a camerei, căci e bine să se ştie… Sau a formaţiunilor politice care au identificat un prilej bun de oferire preelectorală a unui semn de generozitate, semn ce poate induce, discret, ideea că va deveni deplin după un succes electoral, în urma căruia avutul obştesc va fi împărţit frăţeşte si cu electorul, nu doar într-un cerc închis. Folosirea micilor gâgâlici, care în sinceritatea lor se bucură de darul pe care l-au cerut lui Moş Crăciun pentru a aduce la o manifestare politică deghizată pe cei ce ţin de mânuţă şi care vor avea în mâini decizii ulterioare…. este iarăşi un atac la esenţa sărbătorii.
Dincolo de toate aceste inadecvări la tradiţiile autentice, ne rămâne nouă să cernem şi să regăsim miezul şi sacralitatea bucuriei Crăciunului. Darul oferit dintr-o inimă plină de dragoste şi nu doar din card ca o formă de troc; darul oferit din suflet şi fără aşteptarea unuia compensator, cel puţin la fel dimensionat; regăsirea unei fericiri şi călduri interne, de familie sau comunitară, fără a fi afectată de spirtul de supermarket sau de intenţii speculative; miezul divin al clipelor sfinte, sunt căi concrete pentru a redescoperirea esenţei Sfintei Sărbători a Naşterii Domnului Iisus Hristos.
Paul NEGOIŢĂ
http://www.opiniabuzau.ro/index.php/component/content/article?id=7429
Recuperări istorice
Blăjani – file de monografie
Cuvant despre Cer
Ceai de urzică
Daruri cu tâlc
Retropelerinaje Buzoiene
