Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu limbajul istoric, rinothmeza era una dintre măsurile barbare ale Evului Mediu, adoptat în spaţiul românesc din Bizanţ, unde se exercita pe scară largă, constând în „tăierea la nas” a unui posibil pretendent la tron, pentru a-i răpi posibilitatea de a mai domni, sub pretextul că era însemnat.
Analogia dintre ceea ce se petrece pe scena politică românească actuală, cu diferenţe semantice considerabile, desigur, şi sub forme diferite, dar şi tratamentul politic al adversarilor din trecut, nu este cu totul exclusă. Cu o seară înainte, am luat laptopul în braţe, pentru a da o formă scrisă gândurilor ce urmau să apară în „Opinia”, având ca temă iniţială „Frumuseţea vieţii”. Am comis imprudenţa, însă, să pornesc televizorul pe unul dintre posturile naţionale de ştiri. Acest exerciţiu, devenit din ce în ce mai rar, deoarece, de vreme bună, în locul pretenţioaselor televiziuni naţionale, le prefer pe cele micuţe, dar locale, mi-a pulverizat gândurile. Scandal la Senat! Preşedintele Senatului a fost exclus din partidul care l-a consacrat politic şi l-a condus! Comentatori febrili evaluau evenimentul, aveau păreri, făceau scenarii, anunţau plecări…
Despre actul în sine, motivele, raţiunea deciziei, finalitatea ei vor discuta, constat, cei care au luat-o şi sunt direct implicaţi; totuşi, un mesaj s-a prelins spre public, atât din dezbaterile jurnaliştilor, cât şi din declaraţiile diverse ale oamenilor politici de diferite culori: există lupte interne şi frământări serioase în interiorul celui mai mare partid de opoziţie şi, implicit, în cadrul U.S.L., sunt lupte interne cu prea puţin timp înainte de o confruntarea finală.
Privind fenomenul „izgonirilor” politice din ultimii ani, se poate constata că asemenea situaţii se petreceau, în general, la scurt timp după pierderea alegerilor (aşa a apărut, spre exemplu A.P.R.-ul, iar excepţie a făcut doar P.N.L-ul, unde schimbarea conducerii s-a produs într-un mod exemplar de elegant). Situaţia creată este emiţătorul unui mesaj de instabilitate, care, asemenea undelor emise de o mişcare telurică, se transmit până în teritoriu, unde, în cadrul U.S.L., aproape în fiecare organizaţie a alianţei, sunt cel puţin doi lideri, care, de pe poziţii ireconciliabile, râvnesc acelaşi scaun, iar pânda şi lupta „fratricidă” nu exclude… excluderea din organizaţie, ca nouă manifestare, metaforic vorbind, a istoricului act de rinothmeză.
Probabil că liderii naţionali vor să transmită un mesaj autoritar pentru a linişti abaterile de la „conduita” comună, însă imaginea unei structuri instabile persistă. În atari condiţii, această structură politică „megalitică” se va topi în lupte interne, în timp ce guvernaţii se organizează şi aspiră, prin una dintre ramuri, nemulţumiţi sau excluşi, unii dintre ei valoroşi din punct de vedere politic şi organizatoric. La aceste „achiziţii” diverse mai adăugăm şi preconizatul congres european al P.P.E la Bucureşti, schimbarea siglei, a culorii, aşezarea stabilă pe aripa dreaptă a eşichierului politic, poate şi „reinventarea” creştin-democraţiei – prin „intermediul” actualului ministru de Externe, Teodor Baconschi, un intelectual de certă valoare -, precum şi unele măsuri de purificare internă, prin aruncarea peste bord sau lăsarea la chei a unora dintre cei „obosiţi” de fapte de corupţie, dar şi prezentarea inteligentă a unor măsuri guvernamentale cu efect salvator. Astfel, mândria celor 70 de procente a unor lideri locali U.S.L., care nu au încă un contracandidat, ar putea fi infirmată de realitate. Simpla aşteptare a unui vot negativ, cu siguranţă nu va mai fi suficientă, iar alegerile parţiale, desfăşurate în diferite localităţi au dovedit acest lucru.
Cu „nasuri cârne”, cu spinări pline de dosare, cu tangaj permanent „biruinţa” s-ar putea să aparţină celorlalţi.
Paul NEGOIŢĂ
http://www.opiniabuzau.ro/index.php/component/content/article?id=6480
