În contextul unei campanii electorale cvasiperpetuă, interesul pentru democraţie şi exercitarea dreptului la vot a fost şi este într-o continuă scădere. Puţini, în mod uzual cei înrolaţi şi „motivaţi” hotărăsc pentru cei mulţi. E vina celor puţini care merg la vot? Nu! E dreptul lor şi bine fac! Păcat, că o mare masă rămâne tăcută şi indecisă. Şi totuşi… această masă este cea care suferă sau se plânge!
Anul 2012 este unul electoral. Una dintre măsurile importante care ar putea fi luate este cumularea alegerilor, iar succesul electoral real, cu şanse la guvernare, poate fi asigurat prin recuperarea, măcar şi parţială, a poftei de a vota. Efectul ultimilor ani, cu alegeri diverse, repetate, au creat un dezinteres electoral evident. Alegerile nu mai sunt un eveniment. Ele au devenit o banalitate. Iar din nefericire, de această „banalitate” depinde progresul social, consistenţa morală, viitorul tuturor – atât al celor care votează, cât şi al celor care nu merg la urne. Cumularea alegerilor va avea un efect benefic şi pentru funcţionarea instituţiilor publice. Desele prilejuri electorale din ultimii ani au creat o stare de provizorat. Unii trăiesc provizoratul aşteptării puterii, mai cu seamă la nivel local, alţii pe cel al conducerii.
Dacă alegerile locale se vor desfăşura în mai, iar cele parlamentare în noiembrie, anul viitor va fi unul al bulversării funcţionării instituţiilor publice. Se va întâmpla exact ca în perioada dintre ultimele alegeri parlamentare şi cele prezidenţiale. Atunci confuzia era maximă. Oamenii serioşi din sistemul public trăiau deruta şi teama neprevăzutului, în timp ce oportuniştii erau într-o zilnică readaptare, ghidaţi doar de zvonul zilei, neştiind precis la care uşă să se plece, dar căutându-şi resorturi propulsoare sau liane urcătoare prin toate partidele sau de la „om la om”. Au fost sincope de relaţionare. Teama de a relaţiona cu unul sau cu altul, în funcţie de „perenitatea” lui publică sau neşansa eşecului, era majoră. Frica de răzbunare şi persecuţie, pentru o atitudine cotidiană în rest, marca vizibil supravieţuirea instituţională. Asemenea timpuri distrug societatea, o învrăjbesc, o mutilează interior şi o umplu de dejecţii.
Şi din aceste motive comasarea alegerilor ar trebui să fie totală. Momentul electoral trebuie să fie unul decisiv, serios şi unic. Miza este mare, însă foarte benefică şi pentru clasa politică şi pentru cetăţeni. Pentru clasa politică impactul unei şanse unice, fără „bacul de toamnă”, responsabilizează. Orice lider politic va căuta soluţii fezabile, căci bătălia este una. Improvizaţiile, micile sau marile giumbuşlucuri ale sondajelor interne trucate, influenţele nelalocul lor şi chiar impunerile de la centru nu mai pot fi la fel. Un lider politic local pierde sau câştigă totul. Nu mai are acces la recurs. Deci, cel puţin logic, va căuta soluţii pentru a fi votat, iar soluţia alocării de resurse financiare, cu candidaţi ce au în conturul lor existenţial fapte de corupţie este şubredă şi riscantă, mai ales în mediul urban. Pare dur, dar este eficient ca învingătorul “să ia totul”, pentru ca lucrurile să se aşeze.
Pentru electorat, comasarea alegerilor este utilă. Evenimentul devine unic, iar de rezultatul lui depind patru ani din viaţa comună. De aceea, probabil, interesul pentru prezenţa la vot va creşte. Prin comasarea, dacă ar fi posibil, a tuturor alegerilor, românii vor ieşi din „zodia electorală” în care trăiesc în ultimii ani şi pe care au început să o renege şi din care, privind procentajul prezenţei la vot, doresc să evadeze!
Paul NEGOIŢĂ
http://www.opiniabuzau.ro/index.php/component/content/article?id=5776
Retropelerinaje Buzoiene
Cuvant despre Cer
Fascinația rostirii
Blăjani – file de monografie
Ceai de urzică
Daruri cu tâlc
