Un „substitut” de editorial

Societatea în care trăim are moduri de comunicare şi transmitere a informaţiei diverse. Suntem de multe ori spectatori ai propriei noastre vieţi şi din ce în ce mai rar prezenţi din punct de vedere emoţional în locurile pe care le ocupăm fizic. În momentul de faţă „unealta” care are cel mai mare impact cronofagic asupra noastră este televizorul. Împărţim adesea timpul nostru liber cu personaje pe care în realitate nu le ştim şi care-şi vând o imagine sau sunt plătiţi pentru a-şi ţine „supuşii” captivi cu mana pe telecomandă. Daca această formă de captivitate s-ar manifesta doar asupra unuia dintre membrii familiei – amator de „cuvinte încrușite”, de cele mai multe ori simple „bla-blauri”, aşa cum se exprimă adolescenții de astăzi,  rostite de „formatori de opinie”, -, absenţa emoţională ar fi doar o „evaziune” parţială. Din păcate însă, televizorul devenit accesoriu al fiecărui spaţiu util dintr-o locuinţă ţintuieşte în bule separate pe fiecare membru al familiei. Traiul în comun nu mai este decât ipotetic, constând de multe ori doar într-o comunitate de bunuri. În rest, fiecare membru al familiei „locuieşte” separat, în funcţie de meniul televizorului. Spaţiul comun lăsat cu porţile deschise – deşi sistemele de încuiere la intrare sunt din ce în ce mai solide – este invadat de „elemente străine”. Consecinţa:  un timp irosit din preţioasa şi mult prea scurta noastră existenţă terestră livrat cu costuri proprii celor ce te vor subjugat propriilor interese şi aici nu mă refer la abonament, electricitate, sedentarism… Finalitatea: o viaţă în care unii încearcă să te golească de conţinutul tău, sau măcar să ţi-l altereze şi să te umple de golul lor.

În acest context cred că cititul şi scrisul rămân forme clasice însă salvatoare de scăpare din chingile verbalităţii excesive şi fără consistenţă. Scrisul, fie el şi o imprimare a gândului mort,  aşa cum îl considera Platon, rămâne arma interioară de luptă împotriva captivităţii externe impusă, mai ales românilor,  de „dictatura” televizorului, iar cititul constituie spaţiul de reflecţie în limitele căruia omul se simte om. Un text care nu împinge la reflecţie, un text murdar sau mediocru nu poate transmite nimic. Doar răpeşte, ne răpeşte o parte din viaţa pe care suntem datori să o dăruim celor din jur şi nu să o cheltuim cu nimicuri.

Din aceste motive enunţate acum sumar şi „popular” am considerat în ultimii ani că este firesc să răspund tuturor celor care m-au rugat să scriu. Am făcut-o ca pe un exerciţiu spiritual şi ca pe un antrenament al minţii şi am colaborat mai bine de un deceniu la publicaţii locale şi naționale cu tematică diverse, în cele mai multe cazuri benevol, fără simbrie, dar din dorinţa sinceră de a comunica şi a „mă comunica”.

Polemic sau liric, dur sau abstract, mai bine sau mai rău, am căutat să transmit mesajul pe care-l simt, de care să nu mă lepăd cândva sau cumva.

Din motivele enunţate mai sus şi cu acelaşi gânduri am acceptat, ca în măsura timpului disponibil să scriu pentru Actualitatea Buzoiană,  în mod voluntar şi fără să acord o exclusivitate acestei publicaţii.  Într-un spaţiu în care respect jurnalismul de calitate şi ignor iobagii din câteva leprozerii media este firesc să fiu deschis.

Mărturisesc că am avut şi o oarecare nehotărâre, deşi mi-am dat acordul şi anterior ca editorialele mele să fie preluate, iar pe Google Analytics mi s-a făcut demonstraţia că numărul accesărilor este viguros, chiar impresionat. Principala reticență a fost legată de un anumit tip de mentalitatea – scrisul să fie pe hârtie! Iar Actualitatea Buzoiană este acum şi poate va fi pentru totdeauna online! Am depăşit repede acest moment cu gândul că spaţiul virtual are o libertate pe care nu o poate îngrădi nimeni, iar cenzura este cea proprie, care provine din educaţia şi cultura care te-a format.  Aici, în acest spaţiu, nu pot exista „ingerinţe mecanice” a celor care vor să te „taie” de la dreptul fundamental de a comunica şi a spune adevărul.

Aşadar, dragii mei cititori, mediul nostru de întâlnire va fi virtual şi trebuie să-l facem să fie şi virtuos. Vă mulţumesc tuturor celor care m-aţi citit şi mi-aţi trimis observații şi  aprecieri. Vă rog, respectuos, să o faceţi în continuare şi să fiţi aspri în evaluările dumneavoastră. Critica pertinentă, curată, este o şansă pentru mine şi un dar nepreţuit pe care mi-l puteţi oferi.

Paul Iulius Negoita

http://actualitateabuzoiana.ro/un-substitut-de-editorial/

Date personale: Mă numesc  Iulius-Paul Negoiţă și sunt fiul al preotului Iulian Negoiţă şi al Anicăi, de profesie economistă. M-am născut în comuna Vintilă-Vodă, la data de 19 iunie 1975 și sunt căsătorit cu Mirela, din anul 1997. Avem doi copii, Matei  și Andrei. Referințe studii: Am absolvit Seminarul Teologic „Kesarie Episcopul” din Buzău și sunt licențiat al Facultăților de Teologie ( Patriarhul Iusitian) și Farmacie (Carol Davila) Am urmat şi cursuri de formare în  Islanda, Cipru, Marea Britanie, Letonia  și  Germania. Am obținut, în 2002, titlul de doctor în Teologie la Universitatea  București. Vorbesc Engleză, Franceză, Spaniolă și am cunoștințe medii de Italiană și Rusă. La nivel de citit și tradus mă descurc și în Germană și Greacă. Activitate profesională: Domeniul ecleziastic: Sunt preot din anul 1997.  Întâi am fost  la Parohia Gherăseni și din 2002 sunt preot la Parohia Sfântul Apostol Andrei din Cartierul Micro 14 - Buzău. Am primit toate gradele onorifice până la cel de iconom stavrofor, iar în perioada 2010-2014 am fost judecător la Consistoriului Mitropolitan. Conform celor relatate în lucrarea 500 de personalități buzoiene. Cea mai importantă realizare pentru cariera de preot este considerată a fi contribuția la construirea ansamblul bisericesc din Cartierul Micro XIV, în centrul căruia se află Biserica „Sfântul Apostol Andrei”. Domeniul didactic: Am fost cadru didactic la Seminarul Teologic, Liceul de Artă și Colegiul Economic Buzău. Am funcționat la Inspectoratul Școlar Județean Buzău. Am fost în echipa de conducere și în corpul de inspector. Am fost purtător de cuvânt al instituției, pe toată perioada activității, adică timp de 8 ani. Din 2010, am fost director la  Palatului Copiilor Buzău, Școala Postliceale Sanitare Buzău și Colegiul Nicolae Paulescu din Râmnicu Sărat. Domeniul  farmaceutic: Ca farmacist, activez, încă de la înființare, în cadrul lanțului independent de farmacii „Iris Pharm”. Activitate filantropice : Am acordat burse de studiu pentru elevi care au urmat cursuri universitare și postliceale în domeniul medical, premii literare și artistice în cadrul concursurilor de profil și am susținut ameliorarea situației materiale a unor familii sărace. De asemenea, am susținut financiar apariția cărților de debut ale unor autori tineri și lucrări ale unor scriitori consacrați. Am susținut financiar și apariția unor lucrări bilingve pentru comunitatea rromă. Activitate civică : Am candidat în două rânduri la Consiliul Local Buzău și am obținut două mandate de consilier independent (2008-2012; 2012-2016). Am fost președintele Comisiei de Cultură, Culte, Minorități, Sport, Sănătate şi Asistență Socială. Din poziția de independent, în anul 2012 am candidat pentru funcția de primar al Municipiului Buzău, clasându-se al doilea, după candidatul USL, obținând un procent de 30,5% din voturi, respectiv 17.404 voturi. Activitate publicistică: Sunt editor la Editura Omega, calitate în care am editat și tipărit la tipografia proprie un număr peste 500 de lucrări. Ca jurnalist am fost membru în comitetul de redacție, editorialist sau publicist la  Ziarul Lumina, Jurnalul National, Revista Teologică, Mousaios, Glasul Adevărului, Analele Buzăului, Opinia, Sănătatea Buzoiană, Cronica de Buzău, Educația creștină, Lacrima, Viața Buzăului, Șansa Buzoiană, Tezaur. Am fost realizator de emisiuni radio și televiziune. Sunt autor sau coautor al mai multor volume de eseuri, proză, spiritualitate, istorie, pamflet politic: 40 de rânduri, Marchitanii roșii, Prin grădina lui Ilf și Petrof, Monografia Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Comuna Gherăseni, Cuvânt spre Cer - antologie de poezie religioasă ( coautor), Prin spini, Lectura șoaptei, Pagini de istorie locală.  Afilieri:  Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bucureștii - Secția Proză. Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România - Filiala București Membru al Colegiului Farmaciștilor din România - Colegiul București Pasiuni Călătoriile, arta, creșterea animalelor și cultivarea plantelor.

1 comments On Un „substitut” de editorial

  • Ma aliniez la comentariul dumneavoastra in legatura cu captivitatea televizorului.
    Televizorul..spun uni este o unealta securista prin care oameni pot fi influentati si dirijati in anumite sfere …politice,culturale,spirituale s.a.. Nu pricep totusi de ce securitatea lui Ceausescu nu folosea acest misloc de manipulare al maselor..si folosea televizorul doar pentru elogierea conducatorului iubit…
    Astazi nu stiu daca sunt familii care nu au cel putin doua televizoare si … bineinteles opinii diferite. Televizorul nea impartit in PSD-isti…PNL-listi… PDL-isti sau mai stiu eu ce partide politice . Si apar vehementi care sustin platforma politica a unui partid pana la grotesc si ajung oamenii sa se jigneasca ,sa se certe, sa se urasca…pentru ce?? Pentru ca au ajuns sa creada cu sfintenie ce spun stirile de la televizor. pentru ca pierdem realitatea ce ne inconjoara.. pentru ca nu mai observam ce spectacol frumos ns ofera natura in aceste clipe de primavara… Chiar de ce nu dau primavara la TELEVIZOR?….

Lasă un răspuns:

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Site Footer

Sliding Sidebar

Despre mine

Despre mine

Paul Iulius Negoita

Facebook