Globalizare și dezrădăcinare

Un scriitor arab, pe numele său Abd Al-Majid Ben Jallun, născut undeva prin Maroc, în 1915 prinde drama unui pescar și o aruncă în istoria ce curge pe lângă noi și prin noi: De patruzeci de ani trăia pe acest mal îndeletnicindu-se cu pescuitul. Nu cunoștea nimic din viață în afara vâslitului pe mare și al luptei cu valurile. Când se întoarce de la pescuit, după înfruntarea cu marea înspumată și cu noaptea frământată de vijelie, bucuria îi lumina fața acoperită de barba udă…

Patruzeci de ani și aceiași treabă… Nu cunoștea nimic din viață în afara vâslitului pe mare…, iar bucuria îi lumina fața! Da, bucuria de a face ceea ce-i place!

Personajul povestirii se depărtase ușor de șaizeci de ani și avea o…vechime în muncă cam de patruzeci. De patruzeci de ani sufletul i se înveselea de fiecare dată când atingea țărmul. Valurile flămânde nu i-au luat entuziasmul și nici nu l-au răpus. Părea că viața se îndreaptă spre un final în care marea era lumea lui, iar lumea rămânea a oamenilor. Totul zburda pe lângă el, iar timpul nu și-l măsura în secunde, ci în pulberi de stropi. Toate, însă, până într-o zi. O zi pe care nici nu a prevăzut-o și nici nu și-a închipuit-o. Dar ce putea aduce acea zi?!

Interdicția. Da, interdicția de a fi el. De a fi ce este. De a muncii. De a se bucura. De a fi liber. De a zburda printre valuri. De a-și continua miracolul. O zi din care trebuia, fie să intre în mulțime, fie să piară.

Simțise ziua dar nu credea în ea. În una din zile, a văzut în larg o armată de vase și pescari. Dar ce și-a zis? Să fie sănătoși! Marea, ca și uscatul, are dreptul să accepte înmulțirea oamenilor. Lumea mării se va bucura să primească marea de lume. Și cu aceste gânduri a plecat dintre stâncile risipite printre spume și nisipuri. Și a fost ultima plecare. A doua zi, la țărm a fost informat că noii proprietari ai țărmului i-au interzis pescuitul. Îndărătnic în libertatea lui a îndrăznit să continue. Paznicii i-au făcut barca bucăți și l-au aruncat în închisoare….

Sigur, ca orice personaj de poveste care se respectă, Abbas, căci acesta este numele pescarului, cu ultimele forțe, și-a dat trupul mării. Realitatea vieții celor care au urmat după el nu s-a mai schimbat, însă. Cine și ce le-a răpit libertatea și bucuria vieții?!

Are legătură această povestire cu ceea ce se întâmplă cu uscatul unde locuim? Dacă are …e greu de cei ce vor veni…