Păsări de gheață

Se lasă cu greu dusă iarna. S-a mai jucat din când în când de-a primăvara, dar noi, românii, suntem mereu surprinși de capriciile anotimpului rece. De obicei, eram prinși nepregătiți de primele viscole. Drumurile se înzăpezeau brusc, iar deversarea urii publice înnegrea neaua. În mijloc de scandal, se mai găseau soluții. Mai cădea un cap de prefect sau se mai sacrifica un director, pentru a arunca presei hrană. În spate, se dădea rapid drumul la tot felul de achiziții, care trebuiau să scoată criza din anumite buzunare și banii din buget spre clientelă. Se știe: codurile aspre aduc spaime cetățenilor și beneficii potentaților!

Îmi amintesc regretul unui fost prefect de Buzău, care privea cu disperare la televizor cum, în alt județ, viiturile umpleau casele cu apă, luau cu furie ogrăzile și distrugeau agonisita de-o viață a oamenilor. Regreta teribil …faptul că pierde o grămadă de bani, pentru că nu sunt și la noi în județ inundații și nu poate da fără licitație contracte adevărate. Râul Buzău nu a vrut să se facă frate cu prefectul, în acel an!

Îmi mai aduc aminte cum, într-un februarie plin de ninsori, de acum ceva ani buni, primăria Buzău plătea deszăpezirea, dar și măturatul frunzelor.

Sigur, sunt doar întâmplări din trecut. Acum, posibil ca lucrurile să se fi schimbat. Poate s-a mai ameliorat și mult blamata mentalitate, despre care se face vorbire, de la șeful statului până la paznicul instituțiilor.

Oricum, iarna aceasta nu am mai avut prezentatori care să spumege isteric, înotând la mal, pe marginea drumului, aruncând lacrimi peste “omătul ucigaș  “ și luptând cu “iadul alb”. Nici săteni relaxați, stând la cârciumă, așteptând să le i-a zăpada statul – că doar nu era pusă de ei -, nu am avut la știri.

Dacă a crescut nivelul de organizare și capacitatea de reacție a autorităților este îmbucurător, dacă a fost doar o iarnă care nu a pus prea multe probleme de circulație, iar salvările, mașinile de aprovizionare și cele transport au putut funcționa mai bine, slăvit fie Domnul!

Cu toate acestea, unele zile au fost triste. Nu am văzut niciodată atâta disperare și neputință. Drumurile arătau toate ca niște cuibare părăsite. Asfaltul a fost plin de pene. Pretutindeni păsări moarte. O  vreme tristă, care te ducea cu gândul  la multiplicarea dramei lui Brătescu-Voinești, dar și la incapacitatea noastră de a acționa, de a ne organiza, de a ne salva natura. Cu zbor trist și agitat, sute de păsărele și-au găsit sfârșitul surprinse de frigul care a revenit violent, de zăpada ce acoperea tot. Morțile individuale au fost înlocuite cu moartea în stol. Zburătoarele piereau călcate de goana mașinilor, în timp ce căutau înnebunite, prin porii asfaltului, câte o speranță. Erau atât de afectate de ger și foame încât reacțiile de apărare aproape că nu mai existau. Nici nu știai dacă bietele creaturi ale lui Dumnezeu luptau pentru viață sau își provocau soarta.

Am urcat, pe undeva, spre dealurile Fințeștiului, iar cerul era astupat de o aglomerație tulbure de aripi care ar fi planat, dar nu aveau pentru ce, ar fi stat în jocul vântului dar nu mai aveau cu ce. Senzația unei apocalipse alb-negru apăsa. Albul din jur era umbrit de negrul care flutura haotic deasupra. Durea ochiul și sufletul împreună, la așa vedere.

În acest spațiu incert, o vulpe încinsă de foame, se privea ochi în ochi cu un fazan. Fiecare și-a negat instinctul de apărare – ce să mai apere?- și a ieșit din ascunziș. Unul se putea salva prin viață, iar celălalt prin…moarte. Fazanul  nu era hotărât dacă este mai bine să trăiască sau să piară digerat. Înfruntare nedemnă, dar necesară. Nici vulpea nu își permitea o altă șansă. De aceea, prezența umană nu a tulburat-o. Am trecut și am lăsat natura să le aplice legea. Care o fi fost deznodământul, nu știu, însă, este clar, zilele de gheață au adus suferință și neputință. Am văzut pe Facebook implicări și semnale de alarmă, chiar atenționări la 112. Cu toate acesta, am simțit, încă o dată, neputința de a fi coerenți și solidari. Nu am putut salva niște viețuitoare fără vină, incapabile să prevadă și să se apere, vietăți pe care, încă din Eden le avem în pază. Le-am colonizat spațiile, le-am distrus casele, le-am răpit hrana…și le-am lăsat să piară.

Nici măcar păsările nu se pot bizui pe noi… oameni….

 

Date personale: Mă numesc  Iulius-Paul Negoiţă și sunt fiul al preotului Iulian Negoiţă şi al Anicăi, de profesie economistă. M-am născut în comuna Vintilă-Vodă, la data de 19 iunie 1975 și sunt căsătorit cu Mirela, din anul 1997. Avem doi copii, Matei  și Andrei. Referințe studii: Am absolvit Seminarul Teologic „Kesarie Episcopul” din Buzău și sunt licențiat al Facultăților de Teologie ( Patriarhul Iusitian) și Farmacie (Carol Davila) Am urmat şi cursuri de formare în  Islanda, Cipru, Marea Britanie, Letonia  și  Germania. Am obținut, în 2002, titlul de doctor în Teologie la Universitatea  București. Vorbesc Engleză, Franceză, Spaniolă și am cunoștințe medii de Italiană și Rusă. La nivel de citit și tradus mă descurc și în Germană și Greacă. Activitate profesională: Domeniul ecleziastic: Sunt preot din anul 1997.  Întâi am fost  la Parohia Gherăseni și din 2002 sunt preot la Parohia Sfântul Apostol Andrei din Cartierul Micro 14 - Buzău. Am primit toate gradele onorifice până la cel de iconom stavrofor, iar în perioada 2010-2014 am fost judecător la Consistoriului Mitropolitan. Conform celor relatate în lucrarea 500 de personalități buzoiene. Cea mai importantă realizare pentru cariera de preot este considerată a fi contribuția la construirea ansamblul bisericesc din Cartierul Micro XIV, în centrul căruia se află Biserica „Sfântul Apostol Andrei”. Domeniul didactic: Am fost cadru didactic la Seminarul Teologic, Liceul de Artă și Colegiul Economic Buzău. Am funcționat la Inspectoratul Școlar Județean Buzău. Am fost în echipa de conducere și în corpul de inspector. Am fost purtător de cuvânt al instituției, pe toată perioada activității, adică timp de 8 ani. Din 2010, am fost director la  Palatului Copiilor Buzău, Școala Postliceale Sanitare Buzău și Colegiul Nicolae Paulescu din Râmnicu Sărat. Domeniul  farmaceutic: Ca farmacist, activez, încă de la înființare, în cadrul lanțului independent de farmacii „Iris Pharm”. Activitate filantropice : Am acordat burse de studiu pentru elevi care au urmat cursuri universitare și postliceale în domeniul medical, premii literare și artistice în cadrul concursurilor de profil și am susținut ameliorarea situației materiale a unor familii sărace. De asemenea, am susținut financiar apariția cărților de debut ale unor autori tineri și lucrări ale unor scriitori consacrați. Am susținut financiar și apariția unor lucrări bilingve pentru comunitatea rromă. Activitate civică : Am candidat în două rânduri la Consiliul Local Buzău și am obținut două mandate de consilier independent (2008-2012; 2012-2016). Am fost președintele Comisiei de Cultură, Culte, Minorități, Sport, Sănătate şi Asistență Socială. Din poziția de independent, în anul 2012 am candidat pentru funcția de primar al Municipiului Buzău, clasându-se al doilea, după candidatul USL, obținând un procent de 30,5% din voturi, respectiv 17.404 voturi. Activitate publicistică: Sunt editor la Editura Omega, calitate în care am editat și tipărit la tipografia proprie un număr peste 500 de lucrări. Ca jurnalist am fost membru în comitetul de redacție, editorialist sau publicist la  Ziarul Lumina, Jurnalul National, Revista Teologică, Mousaios, Glasul Adevărului, Analele Buzăului, Opinia, Sănătatea Buzoiană, Cronica de Buzău, Educația creștină, Lacrima, Viața Buzăului, Șansa Buzoiană, Tezaur. Am fost realizator de emisiuni radio și televiziune. Sunt autor sau coautor al mai multor volume de eseuri, proză, spiritualitate, istorie, pamflet politic: 40 de rânduri, Marchitanii roșii, Prin grădina lui Ilf și Petrof, Monografia Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Comuna Gherăseni, Cuvânt spre Cer - antologie de poezie religioasă ( coautor), Prin spini, Lectura șoaptei, Pagini de istorie locală.  Afilieri:  Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bucureștii - Secția Proză. Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România - Filiala București Membru al Colegiului Farmaciștilor din România - Colegiul București Pasiuni Călătoriile, arta, creșterea animalelor și cultivarea plantelor.

Lasă un răspuns:

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Site Footer

Sliding Sidebar

Despre mine

Despre mine

Paul Iulius Negoita

Facebook