În urmă cu mai bine de șase ani, Buzăul trăia acut suferința României de astăzi. Era obosit de atâta minciună. Un oraș aruncat în mizerie de o administrație mincinoasă și leneșă. Îmi amintesc scrisoarea disperată pe care am trimis-o acestor indivizi dezinteresați de oraș, prin care i-am somat să deszăpezească străzile orașului. S-au luat de treabă în cele din urmă, așa cum, de frica votului, s-au mișcat, cât de cât, în timpul campaniei electorale din 2012.
În fine, am candidat și m-am bucurat de un sprijin imens, în pofida marii alianțe pe care au făcut-o. Sunt și acum recunoscător celor care m-au votat în număr atât de mare. Cum au câștigat? Necinstit, așa cum o spun unii dintre cei care au părăsit barca. Totuși, am mișcat sistemul și am reclădit speranța. Ceea ce realizasem până atunci peste tot pe unde trecusem, a contat.
Cum nu am avut niciodată pasiuni politice reale, nu am continuat în politică. Nu aveam datorii la nimeni. Nu am cerut și nu am avut beneficii de la politicieni. Mi-am plătit singur campania și nicicând nu aș deveni marioneta nimănui. Sunt liber și știu că libertatea este darul suprem dat omului de Dumnezeu.
Am refuzat prompt orice propunere, inclusiv de la cei împotriva cărora am luptat, pe baza convingerilor ferme că nu se vor schimba real niciodată și că mă vor alături doar ca să tac. Deci, nu sunt nici senator, nici deputat și nici nu m-aș bucura să fiu, având în vedere cine defilează pe scenă.
Probabil, lipsa apetitului meu pentru politica mare, deși acumulasem destulă experiență socială și administrativă, a adus și dezamăgiri. Însă, am crezut că pot face bine ceea ce fac și pot fi mai util în activitățile pe care le desfășor, decât în poziția de parlamentar.
Atunci când am candidat la Primăria Buzău am visat să schimb, să normalizez, să dau valoare locului unde stau. Atât. Știam că nu-i pot mulțumi pe toți. Dar eram și sunt pe deplin convins că la Buzău locuiesc oameni deștepți și de bună-credință, care dincolo de contestări vor vedea că se vrea, se poate și se face. Oricum, un oarecare echilibru am creat prin ceea ce unii au denumit a fi… curaj nebun. Să încerci să tragi de la robinetul bugetar o gașcă compusă din politicieni, oameni de afaceri și ziariști nu părea o acțiune comună. Totuși, nu trebuie uitat că toți membrii clubului de care vorbesc nu sunt de neînlăturat și nici nu reprezintă valori reale. Se pot urni și noi, buzoienii, am fost atunci foarte aproape.
Am rămas tot în starea omului care nu are nevoie de o funcție pentru a-și valida statura sau conturul financiar. Cele două deziderate nu se pot împlini prin politică. Trebuie să mergi cu ele, pentru a te putea dedica celorlalți.
Nu am sperat că viața se va însănătoși, dar, ca om neimplicat, am acceptat votul majoritar. Românii au dat mare credit promisiunilor PSD, prin care credeau că cisterne de lapte și vagoane de miere vin fără preget. Nu este și nu poate fi așa. Țara suferă și este tot mai vulnerabilă. Priviți-vă copiii și să știți că nimic pentru viitorul lor nu s-a făcut. Le lăsăm datorii imense. Am împrumutat bani, i-am cheltuit, banii s-au întors în străinătate, în schimbul importurilor masive și de proastă calitate. Nu s-au făcut cheltuieli cu investițiile, care ar fi reprezentat un avantaj național și peste 50 de ani și care ar fi ridicat de la sine salariile, prin nevoia forței de muncă, și ar fi dat sustenabilitate veniturilor bugetarilor. Se practică un Caritas, cu creșteri succesive și jocuri de utilizare a banilor. E vital să crească salariile, dar să se urmărească și creșterea calității muncii, nu doar răsplata pentru vot.
Creditorii însă vor veni și ne vor închide tot, iar copiii noștri devin în viitor sclavi ai trecutului. S-ar putea să nu aibă prea plăcute aduceri aminte despre ceea ce le-am făcut și le-am lăsat. În fiecare zi ne împrumutăm de la ei.
Profitând de valul așteptărilor, acest partid fals social democrat – nu poți fi nici milionar din salariu de la stat și nici nu te poți erija în protectorul săracilor atâta vreme cât nu prea știi ce este foamea -, a umplut Parlamentul și administrația de nulități care sufocă tot. Ei au înțeles că țara le-a fost predată și trebuie bine stoarsă. Nu s-au putut ridica la nivelul hărăzit de istorie și nu sunt capabili să o facă, deși, chiar și eu credeam că ceva efect vor avea anumite poziții. Nimic. Același comportament de nimic. Nimic! Nici măcar comunista așteptare exprimată în cuvintele… fie omul cât de prost mintea-i vine după post …nu a prins. Nimic!
Voi da exemple destule despre iluștrii politicieni actuali buzoieni sau din administrație, în frunte cu Marcel Ciolacu, care întinează scena. Pe ultimul personaj amintit, mai în glumă mai în serios, chiar l-am încurajat – deși mi s-a opus mereu cu mijloace murdare – în ideea că va face în sfârșit ceva bun pentru Buzăul din care și-a luat statutul și averea, fără să dea nimic în schimb cât a fost pe la Primărie și deputăție. Am zis că e mai important Buzăul. Așteptări la fel de naive din partea mea, precum ale poporului de la Dragnea.
Îl văd în declarații, atitudini și anturaj. Inodor, incolor, cu preocupări minore, jucător după cortină, incapabil să se valideze prin elocvență, spirit antreprenorial curat sau simț economic. Urmărindu-i trecutul nu mă miră deloc, dar parcă e mult sub așteptări… Fără jucăria politică e pierdut…
Cum țara merge prost, mizeria cântă cocoțată pe garduri, am tot luat atitudine și voi lua. Am plătit prin tot felul de controale. Fie primite! Am plătit și prin desele campanii de denigrare publică, purtate de personaje precum Gheorghiade sau Răspopa, sau mai nou de la …nu știu cum să o numesc…Florina Arghir, autorul unor delirante și mincinoase atacuri la adresa familiei mele și muncii noastre. Evident, va urma un proces de calomnie, demers destul de nou în activitatea mea, dar nu aceasta este problema. Marea durere este că, după atâția ani, oameni vechi murdăresc orașul care se străduiește să devină nou. Cât de imoral poți fi să ataci în așa hal pe cineva?! Să minți cu nonșalanță, fără să clipești? Măcar Ciolacu și colaboratorii în 2012, când au pus pe parbrizele mașinilor 100000 de ziare, în care eram denigrat, cum probabil nu a fost nimeni la Buzău, a avut …..curajul să nu semneze!
Analizând în ansamblu, Buzăul este departe de un progres. Primarul Toma a reușit să folosească experiența managerială pe care o are ca fost industriaș, însă cu indivizi ca Ciolacu nu vom progresa. Mizeria va zace peste tot, în presă, în instituții, în propriul lui partid. Noi vom inhala mirosul și de acum înainte. Sigur, am rămas neplăcut surprins că Primăria Buzău a plătit jurnaliști ca Arghir. Aș prefera ca impozitele mele să aibă altă destinație. Sunt bani aruncați, mai cu seamă pentru că primarul Toma nu e Ciolacu și nici a pesedist nu arată, să aibă nevoie de machiaj public, făcut de tot felul de cozi de topor, pe banii noștri. Edilul Toma are identitatea lui și sper că va corija scăparea de a arunca bani în zone care nu aduc valoare în comunitate. Ba, aici vorbim de degradare totală.
Așadar, după doi ani de guvernare PSD, ne-am convins. Nu uitați! Nu este important cât este salariul sau pensia, ci cât îți ia statul dintr-un leu, prin impozite directe și indirecte. Din păcate, populația a sărăcit și mai mult, deși a avut impresia că încasează mai mult. Presa i-a hrănit iluzia. Realitatea însă scoate zilnic colții, iar prezentul și mai ales viitorul sunt tot mai incerte și tot mai greu de acceptat de cei tineri. Până și unul dintre fiii mei m-a întrebat: Tu, care știai toate acestea, de ce nu ai făcut nimic?! Și… a cam avut dreptate!
Categoric, PSD – ul pică! Dar trebuie să pice și la Buzău, unde au fost mereu înțelegeri subterane. La manipulare, colonizat partide mici, plătit presa și jocuri de culise Ciolacu se pricepe. Interesul nostru este schimbarea totală. De aceea, eu voi fi permanent critic, chiar dacă familia mea trebuie să suporte atacul, impostura și minciuna. Fiți și dumneavoastră! Aveți curaj! Ei nu vă pot face nimic! Nici nu știți ce teamă le inspira și un simplu like. Se tem de adevăr. Se tem de atitudini! Se tem de oameni cinstiți! De noi depinde totul! Nimeni, niciodată, nu ne va face mai mult bine decât ne putem face noi înșine!
