Romania este țara contrastelor. Balcanică prin multe rădăcini – și cu Balcanii nu este de glumit, vorba cuiva -, occidentală prin aspirație, România este vânturată în straturi. Se vede zilnic, dar uneori stridența lovește năucitor.
Contrastul nu a fost nicicând mai izbitor ca pe 9 Mai, de ziua Europei, când, cu casa plină de oaspeți, mai mulți și mai mari decât am avut vreodată, ne-am dat în stambă, cum zice românul. Spun ne-am dat și nu s-au dat, deoarece consider că suntem totuși un popor.
Cât de nelalocul lui a fost circul de la Iași?! Rău! De ziua Europei, mergi în buza Rusiei, duci candidați la alegerile europarlamentare, cari în văzul tuturor o droaie de rumâni care ar fi muncit la acele ore spre propășirea patriei, îi umilești împingându-i într-un țarc ca la strungă, îi expui ridicolului neștiind ce să răspundă la fireasca întrebare De ce au venit? și îți imaginezi că ai dat o palmă Europei. Așa ceva….doar în Romania se putea, pare-se. Dimensiunea comportamentală a momentului a mai scos încă o dată în evidență faptul că țara este, parțial, pe mâini iraționale, capabile de orice nerozie.
Dincolo, la Sibiu, România demnă, și-a întâmpinat oaspeții select, pentru a le arăta că nu suntem ruda săracă a Europei, că avem în comun o tradiție, o cultură, un parcurs istoric și că dorim un viitor casei comune, născută de pe vremea Imperiului Roman. Impresia făcută de gazde contează, ca după fiecare vizită.
Nu știu dacă i-a stânjenit spectacolul de la Iași, dar le-am dat posibilitatea liderilor europeni să vadă mai mult decât le era necesar. Cu siguranță, în restul zilelor nu stau cu gândul la România, dar acum erau la noi.
Ne facem de râs și apoi avem pretenția la unii politicieni, de opoziție, să ascundă adevărul în străinătate. Imposibil. Informația circulă, iar atunci când este și confirmată….
Practic, Țara a trăit un eveniment istoric, pe care unii l-au tratat plebeu, amorezați de propria fire sau fascinați de presupusa capacitate de a face diversiuni.
Păi…dacă toată țara punea ochii pe Johannis?! Și apoi televiziunile de casă ce mai transmiteau… Motive cvasi-suficiente pentru a întinde rufele murdare la drumul mare.
În fine, evenimentul de la Sibiu a avut dimensiune istorică, iar președintele Johannis a avut unde să-și ducă oaspeții. Au putut constata cu ochii lor invitații, că au în față un om care a făcut ceea ce trebuia făcut pentru comunitatea pe care a slujit-o ca primar. Înalții oaspeți au putut vedea că au în față un lider capabil să înfăptuiască și că România poate merge umăr la umăr cu Europa.
În timp ce la Iași s-a încercat specularea sărăciei financiare și educaționale a unor semeni, care cred în minciuna politicienilor că ei sunt cei ce dau poporului, la Sibiu România a stat la masă și nu sub masă. România a arătat că face și nu se face că face.
Simțul istoric al Președintelui Johannis este apreciabil. Iubește Sibiul, fără îndoială, și cine iubește ceva mic…poate fi capabil și de ceva mare. Contactul permanent cu orașul lui, ținerea unei legături firești cu pământul de unde a plecat, acum când este primul om în stat, dă și mai mare valoare Sibiului. Sibiul deveni poveste, devine istorie, iar Johannis înțelege și știe că prezența unui președinte acolo mută Sibiul, cel care uimea prin dezvoltare, din topul bunului- trai, în cartea de istorie a civilizației europene, accentuându-i atuurile turistice.
Îmi este greu să-mi imaginez ce s-ar fi întâmplat dacă România avea o altă variantă de reprezentare. Poate că, devale la Belina, unde curgeau râmele în undiță, un Junker s-ar fi simțit mai bine. Poate că zglobiul francez – și cei ca el -, ar fi priceput că zona este o rezervație menținută așa arhaic cu scopul de a conserva imaginea sărăciei din trecut, poate că ar fi putut înțelege Moromeții…mai ales al II-lea volum… Dar noi cu ce rămâneam?! Ce transmiteam lumii? Cine eram noi în fața lumii? Nimic…
Șefii de stat și de guvern prezenți la Summitul U.E., ghinion, nu-s din Videle. Sunt oameni plimbați cu folos, care pot face ușor asocieri de informații și imagini.
Ați fost cumva în Rusia? Dar în Republica Moldova? Dar în Germania? Dar în Olanda?
Cu cine seamănă Sibiul? Dar Teleorman
ul? De ce sunt așa? Pentru că oamenii fac diferența! Nu, neapărat contemporanii, ci oamenii întinși în istorie. Cei care nu s-au lăsat amăgiți de demagogi mărunți și au crezut în munca lor. Au construit temeinic pe urmele înaintașilor. Ei, adevărații iubitorii ai locului lor și ai țării, stau oricând cu fruntea sus și nu au nevoie de zgomot și perdele de fum să abată atenția. Nici de jandarmi să le asigure trecerea….
Pe când cei ce nu pricep că au un rol istoric, că există o vreme pentru fiecare lucru …scrijelesc pereții de ziua ta, ignorând că este și a lor.
Așadar, ziua de 9 mai a fost trăită de români antitetic. Unii au cinstit momentul, alți au încurcat evenimentul, paradoxal, urlând din toți rărunchii că sunt patrioți și își iubesc până la sufocare țara.
Bine că a existat prima variantă și nu am fost cu toți dați devale, spre Belina.
