Preocuparea pentru fenomenul politic este firească. De la vot pleacă totul: educația, sănătatea, pacea, speranța, siguranța, demnitatea, respectul…
Votul și politica nu sunt apanajul unora, așa cum au încercat să inducă anumite grupări convingerea. Politica nu e fără de compromis sau pată, dar nu este nicio îndeletnicire pe care trebuie să o lăsăm mereu pe seama altora, pretinzând totuși că suntem cetățeni.
Trăim în comunitate, ajutăm după putere comunitatea și trebuie să ne pese în ce direcție merge aceasta și cine ne conduce spre o direcție sau alta, și, evident, cine și cum cheltuiește banii din coșul comun, numit buget, la care contribuim cu toții.
Guvernanții, oricare ar fi ei, guvernează pe banii și anii noștri. Nu putem fi indiferenți la aceste aspecte.
Românii acestor zile au în față o confruntare.
Nu este o confruntare de idei și programe, așa cum era firesc. E o luptă de uzură. Întâlnirea candidaților este inutilă. Nu aduce lumină
Am ajuns la 30 de ani distanță de comunismul care și-a impus timp de 50 de ani ideile. Imaginați-vă că noi ne aflăm la cea mai provocatoare răscruce. În dreapta se face un drum, în stânga altul. Noi suntem îndemnați spre o direcție sau alta. Povestea dezbaterii dintre cei doi candidați, ca soluție de dumirire a direcției, este falsă.
Nu e momentul circului balcanic, iar altceva nici nu ar putea ieși, având în vedere logoreea superficială a candidatului stângii. În fapt, candidatul stângii nu este un stângist. Este emanația unui grup de interese care a înțeles foarte bine cum să se lipească niște idei comunist-stângiste pentru a-și prelungi accesul la resursa publică, pe care o urmăresc pantagruielic.
Practic, nu poți pune în dialog reminiscențele unui sistem, ale cărui fragmente se găsesc încă în viscerele a câtorva generații, crescute sub regimul comunist, cu experiența cotidiană a celor care, simțind occidentul și provocările prezentului, realizează că nu te poți duce la balul actualității cu cârpeli din anii 50.
Dincolo de agramatisme, obraznicii țățești, limbi străine, sau alte argumente în favoarea sau defavoarea celor doi candidați, există două direcții bazate pe culturi diferite.
Cultura tip Videle, care, evident, nu este localizată geografic și social doar la Videle, după cum s-a văzut la vot, privește cu ochii spre rudimentele trecutului. Din blocurile cenuși, străzile amare, sărăcia permanentă și lipsa unui trecut fabulos, ochii unora privesc simplu, direct, digestiv. Nu pot fi învinuiți cei care gândesc astfel. Locul și timpul în care au trăit i-a obligat la precauții și provizii, la reținerea de a se avânta în cultură sau de a trece dincolo de ceea ce se vede la becul din frigider.
Nu își pun întrebări mari și nu au așteptări profunde. Continuă să se trateze cu stări de victimizare și să creadă că o națiune se bazează pe comunitatea de rasă, nu pe alegeri cotidiene. Aceștia sunt un public și un electorat sigur al celor care știu să speculeze cu amăgiri dulci melancolia și spaimele, imobilismul și lipsa experienței reale. Deci, pentru ei, dezbaterea este inutilă și nu ar trata nelămuriri, ci ar hrăni instincte balcanice.
Pe de altă parte, societatea are în față un candidat care provine din spații în care evoluția istorică a avut un alt parcurs. Înțelegerea societății și găsirea direcției presupune o experiență socială și culturală îndelungată. Ordinea din gospodăria sasului, spiritul german, construcția temeinică, experimentarea unui tip de societate organizat, dă altă nuanță celui care provine din asemenea medii. Nu e meritul celor născuți acolo, cum nu pot fi acuzați cei care s-au născut la Videle. E un dat pentru ei și o paradigmă pe care vrem să o adoptăm noi. Comparând cele două noțiuni și călătorind cu mintea… cine și-ar dori cu adevărat să lase Sibiul pentru Videle!?
Noi ne îndreptăm spre Europa. Nici cei are clamează fascinații pentru Rusia nu se duc să viziteze Rusia sau nu merg să locuiască și să muncească acolo, nu-și dau copiii la limba Rusă și nu visează o societatea putinistă.
Pentru ce ar trebui să mai existe dezbateri în acest context? Pentru ce atâta verbalitate inutilă?
Ceaușescu nu permitea românilor se plece din țară pentru a nu avea element de comparație. Diaspora votează anti-PSD pentru că a văzut acolo unde se află alt tip de societate și alt model de lider. Noi ne îndreptăm spre Europa și ne este teamă să rămânem singuri în cameră cu rușii. Direcția Europa presupune amenajare socială pe măsură. În acest context, dezbaterea o facem în noi și între noi. Călătorim prin timp bazându-ne pe câteva superficialități populiste, care se învârtesc în jurul verbului a da, sau vrem să ne înscriem pe direcția unei culturi și tradiții occidentale, din care s-a născut marea civilizație actuală? Întrebarea mea este retorică, evident, având în vedere votul din primul tur.
Deci, e preferabil să tragem cu ochiul la vest, să ne înarmăm cu spiritul vestului, spre care tânjim, decât să ne amăgim că Videle poate reprezenta un model. Câți dintre noi au petrecut o noapte în Videle și au revenit să locuiască? Cum am putea să ducem întreaga țară la Videle?
Și apoi… să nu uităm! Resursele folosite pentru pronunțarea verbului a da nu provin din producția de la Videle, nici de la rușii care stau și ei să prindă o piață pe la noi, ci din credite luate de la bănci occidentale. Lauda de Videle se bazează pe banii occidentului.
Așadar, nu votăm doi oameni. Nu e lămuritor dialogul dintre ei. Votăm două experiențe culturale în care ne regăsim, indiferent de ceea ce spune sau nu spun candidații.
Sursa alegerii este atât de profund așezată în noi, încât alegerea nu poate fi una a emoției generate de dezbatere. De aceea, românii nu au votat pentru ceea ce li se promite, ci pentru ceea ce cred profund că este bine pentru viitorul lor.
