Dezastrul de la Mărăcineni

Al doilea nod rutier ca importanță din țară, primul ca importanță pentru noi, buzoienii,  podul de la Mărăcineni rămâne o piedică în calea vieții normale a celor care-l tranzitează. Deși a stârnit până și atenția președinților, iar vara trecută a fost un calvar pentru toți cei care sunt nevoiți să treacă de pe un mal al Buzăului pe celălalt, autoritățile locale buzoiene, cele mai harnice când este vorba să se laude singure, sunt total incapabile să rezolve o problemă stringentă.

În timp ce alții fac autostrăzi suspendate, la Buzăul să ai un trafic civilizat peste pod, este un lux. Din cauza incapacității istorice a celor care ajung prin funcții la Buzău – nu mai dau nume, mai toți sunt la fel -, mii de oameni pierd zilnic timp și bani, pentru că podul se blochează la orele de dimineață și la amiază.

S-au lăudat că vor face centuri peste centuri. Nimic. S-au lăudat că vor face autostrăzi. Nimic. S-au lăudat că vor urma proiectul lui Ceaușescu de a continua cu șoseaua care trece pe la Sala sporturilor, care, prelungită, ar putea crea o nouă ieșire din oraș. Nimic.

Buzăul, blocat edilitar, i-a forțat pe mulți dintre buzoieni să se mute dincolo de pod. Localitățile din preajmă sunt din ce în ce mai vii. Autoritățile, din cauza unor meschinării și a corupției generalizate, au blocat dezvoltarea urbană. Incapabili cum sunt, nu au gândit în perspectivă ce înseamnă să ai probleme cu traficul peste râu. Cum podul de la Vadu-Pașii, promis de politicieni la toate alegerile, nu este gata, singura cale de acces spre oraș rămâne podul de la Mărăcineni.

Consecința: oamenii sunt pedepsiți să stea la coadă să ajungă în oraș. Timpul lor costă, tipul copiilor în drum spre școală costă, timpul mașinilor de la diverse companii costă. La costuri se adaugă și frustrarea, imensa frustrare că ajung în funcții tot felul de persoane nevrednice, care prin actele și faptele lor, prin nepăsarea și corupția lor, ucid timpul valoros al semenilor, al celor ce-i plătesc.

Atunci când am strigat s-a mai mișcat câte ceva. Mai de teama votului, mai de dragul comisionului, mai de frică! Când ești vocal îi mai miști. Din păcate, provocarea Mărăcineni rămâne să o îndurăm pe terme lung. Înarmați cu răbdare, plecați din timp de acasă, trebui să facem tot posibilul să nu ne stricăm ziua, stând blocați în trafic, gândindu-ne că va veni și vremea oamenilor capabili, care să facă proiecte, sau a politicienilor care se vor gândi la viața cetățenilor și nu la cât pietriș extrag din albia râului, în aval.

Vremea despre care vorbesc va veni, dar nu singură, ci adusă de noi. Deci, ce ne dăm, avem. Pentru moment trebuie doar să răbdăm, cel puțin până în vara viitoare, când vin iarăși alegeri locale.

Sale!