Ce nu este acest text:

• Nu este o jignire adusă celui care a scris Madame Bovary.
• Nu este o aluzie colorată la titlul cărții lui …Julian Barnes, Papagalul lui Flaubert.
• Nu este o eschivă de limbaj, sub umbra căreia să spun mai puțin clar ceea ce se vede foarte clar.

Ce este textul:

• Rezultatul unei constatări dureroase.
• O analogie între două lucrări, una rezultată din umorul dulce-amar al lui Flaubert, alta emanată din mlaștinile comunismului.
• Un apel disperat către normalitate.

Text:

Am trecut pe lângă sediul PSD Buzău. Bondăreală multă. Oameni încălecați zdravăn pe on-line, munceau de zor să deverseze fierea cu etichetă de miere prin toate conductele digitale.

Am trecut și pe lângă sediul PNL. Lumina era stinsă…dar oamenii erau pe stradă. Nu le era rușine să iasă la aer și să spună pe cine și de ce susțin.

Am simțit eficiența muncii celor dintâi pe banii noștri: pagina de Facebook blocată.

Curios totuși să văd cum merge campania am butonat telefonul, activitate pe care, de obicei, o desfășor acoperind timpii morți de așteptare, mai ales din trafic.

Mi-a sărit drept în față candidatul Viorica Vasilca Dăncilă. Impactul a fost crunt.

De cele mai multe ori am văzut personajul ca un rezultat târziu, o posibilă addenda la piesele lui Caragiale. Un pierdut de căruța istoriei, care ține cu tot dinadinsul să actualizeze roluri comice demult asumate.

De data aceasta am înghețat. Efectiv am înghețat când am văzut o combinație de agresivitate verbală și comportamentală pusă pe texte pline de idioțenii. Mi-am amintit brusc de metafora socială rezultată din acel “sottissier” al lui Flaubert.

Vasilica Viorica nu este doar un personaj de care te poți amuza, e drept pe banii tăi, atunci când îi auzi cântul. O cartea a stupizeniei. Un dicționar de idiotisme, toate, dar absolut toate străine de adevăr și de bun-simț.

De ce am înghețat? Pentru că este greu de imaginat cum cineva, folosind cele mai joase argumente, vrea să devină, nici mai mult, nici mai puțin, președinte de țară. Cumplit.

A fost lipsită întotdeauna de ingredientul vorbirii corecte. Nici cu logica nu stă bine. Ținta a fost mereu jos. Nu a putut niciodată exprima ceva curat inteligibil, pentru că instrumentul vorbirii, cuvântul, are nevoie de suport intelectual pentru a ajuta vorbitorul să zică ceva legat și sănătos. Ca să ai un verb digerabil, trebuie să fii mai întâi un gânditor, un om care a înțeles despre ce se vorbește la aceea grupă de vârstă. Doar apoi poți vorbi de acordarea limbajului în scopul exprimării limpede a ideilor. La Viorica  nu este logomahie clasică …. este lipsă totală de fond. Cuvintele ies fără gaică. Personajul doar a patinat printre concepte și real. Nu a digerat și “proteinizat”.  Nu are nimic relevant în carieră. E doar pusă. Atât. Consilierii, sau ce or fi, nu pot cere de acolo unde…

În fine, toată această lipsă internă, o încurcă rău să devină stăpână peste cuvinte sau peste propoziții. Peste fraze, nici nu intră în calcul.

Ei bine, violența cu care își exprima incompetența m-a înghețat. Melanjul dintre neadevăruri, acuze, superficialități, grimase și rotiri de brațe m-a cutremurat, amintindu-mi de trecutul apropiat și analfabeții lui. O stare ciudată mi-a dat și gândul că cineva, pe deplin conștient și fără interese meschine, ar concepe să fie reprezentat de așa ceva.

E îngrijorător să vezi cum un astfel de personaj se constituie în speranța unora că le va fi bine.

E scandalizant să vezi cum resurse umane și materiale importante se risipesc să aduci în fața așa caraghioslâc….cum veninul unor potentați ai momentului, la fel de destoinici, este aruncat să creeze ură socială.

Pentru cine? Pentru ce? De ce? Prin ce mijloace? Pe banii cui? Cu ce personaj? Cu ce perspective? E posibil așa?  Sunt întrebări pe care orice conștiință vie și le pune atunci când realizează că Viorica… Viorica este una dintre cele două opțiuni pentru președinția țării noastre, despre care afirmăm că o iubim.

Nu va avea succes. Românii au fost lucizi mereu. Dar s-a ajuns prea jos. Viorica Vasilica va rămâne în istorie ca un dicționar de idiotisme de toate nuanțele și din toate domeniile: de la imunoglobină …la stadionul arc triumf, de la opoziția parlamentală, la reducerea democrației, de la rătăcirile prin geografie, la pocirea numelor unor omologi, și câte și mai câte….

Și vrea să fie președinte, și unii chiar cred că merită să fie….Ce farse joacă și democrația popoarelor care încă nu i-au dat de miez…

Suntem singuri și se pare că ne-am cam rătăcit prin viitor …Viorica Vasilica și…viitorii 5 ani, cum văd unii dintre noi …

Coșmar istoric, nu doar ciumă. Și ce istorie am avut….

Dacă Țepeș nu se mai scoală să facă dreptate, măcar tu, frate latin Flaubert mai fă un efort și mai scoate un volum în 20.20. Acum ai cu cine!