Se împlinesc 30 de ani de la căderea comunismului. România este în criză de resursă umană în toate domeniile, dar mai ales în politică. Băieții de ogradă, utili pentru diferite munci – de la cărat servieta, la uns grătarul – au ajuns în frunte. Indivizi fără scrupule, foști bișnițari de blugi și/sau țigări, fără ocupație stabilă la vremea Revoluției, s-au lipit pe lângă cei care au preluat puterea în 89. Noii boieri aveau nevoie de lachei. I-au luat să-i slujească, nu să-i înlocuiască. Sunt sigur că nici în visurile lor cele mai negre nu s-au gândit că ei, cei care au fost mai sprinteni de ureche și au pus mâna pe putere, vor ajunge să fie conduși de băieții lor utili.
De bine de rău, cei care au preluat puterea după lovitura de stat din 89 aveau școală. Aveau școală făcută pe bune. Aveau profesie. Chiar dacă îmbinau turnatul la securitate cu activitatea profesională, aveau o meserie din care s-ar fi putut întreține.
Urmașii lor însă nu au meserii. Nu au principii. Nu au doctrină. Nu au nimic din ceea ce are un om sănătos social.
Cu vicleană răbdare, servili, combinatori, mincinoși, trădători, incapabili să facă ceva pe bune, au împrumutat de la maeștrii lor tot ceea ce era mai rău.
La rândul lor, noii politicieni, pentru a nu avea concurență internă prin partid, au înlăturat orice membru capabil să le pună în discuție autoritatea și i-au păstrat pe cei… ascultători.
Acum, la 30 de ani după Revoluție, larvele din viscerele partidului au crescut, și-au eliminat susținătorii inițiali și au ajuns la cârma și bugetul țării. Ei, cei care nu au gestionat nimic sau mai nimic, ei, cei care nu au avut un job serios, ei, cei care nu au pierdut timpul cu… fandoseli culturale, sunt acum stăpânii țării și fac legi …zice-se…pentru noi. Ei, cei fără morală și școală, trasează reguli după care noi, cei mulți, trebuie să ne comportăm, să ne diriguim viața, să ne educăm copiii. Ei decid viitorul nostru și al copiilor noștri…Ei, prin furt direct sau indirect – prin pensii speciale -, vor să stea pe spinarea noastră acum și în veci, prin copiii lor.
Pentru a trece de la general la particular, să amintim stafii din viața și opera unuia de pe la noi, care a trecut de la flintă la năvod și a ajuns mare șef peste cei ce dau legi pentru norod.
Deci, a existat o evoluție a personajului, dar nu în ceea ce privește capacitatea de a oferi mai mult românilor, ci s-a descurcat mai bine în amețirea stăpânilor, de care a depins permanent.
În tinerețe se poza zâmbind cu un mare terorist, pe numele său Hayssam, lângă cadavrele însângerate ale mistreților. Pentru atașament a primit funcția de prefect interimar, stipendii, terenuri, spații prin piață și altele.
Mobil profesional, s-a readaptat, astfel încât la maturitate îl regăsim în postura de matelot al lui Dragnea. Pentru serviciu a ajuns, nici mai mult nici mai puțin, decât vicepremier, e drept, fără portofoliu, pentru a fugi de audierile din Parlament.
Credeți că le-a mulțumit stăpânilor băiatul de ogradă sau de …baltă. Nuuu…le-a luat locul, pur și simplu. Dacă pe primul șef și l-a trădat și l-a alungat din partid, pe al doilea pur și simplu l-a înlocuit. Despre al treilea stăpân ar fi inutil să amintim… L-a trădat, contribuind la schimbarea guvernului, în încercarea disperată de a-și păzi trecutul și privilegiile. Așadar, în propriul birou și-a executat șefa….
Deci, după pușcă, năvod, promovarea …inteligenței de Videle, ce mai urmează? Probabil vânzarea partidului pentru a scăpa de prin necazuri. Rămâne de văzut.
Oricum, dacă cineva se gândește că poate reface stânga cu astfel de personaje, se înșală. Indiferent cum se va numi respectiva formațiune social-democrată, va fi de vânzare, de trădare și de râs. Omul își adaptează instrumentul cățărării, nu își ajustează caracterul, pentru că pur și simplu nu se poate schimba. Nici turnat de nou și pus în forme nu ar ieși altceva, atâta vreme cât materialul este același și a intrat în contact cu toxicitatea trecutului.
Dacă există asemănări cu personaje din alte județe nu sunt întâmplătoare. Sunt creații scornite din același mediu.
