Creștinii de pretutindeni şi din toate timpurile sunt uniți între ei atât prin credinţă cât şi prin şirul neîntrerupt al sfinţilor care împodobesc calendarele. Pentru creștini sfinţii sunt modele care le amintesc de faptul că învăţătura lui Hristos nu este o abstracţiune, ci un mod de viaţă posibil şi necesar. Sfinţii sunt persoane care transcend veacurile şi devin contemporani cu fiecare generaţie , cu fiecare creştini. Creştinii pot găsi modele personale. Calendarul creştin are pe filele sale chipuri de sfinţi din diferite regiuni, timpuri, cu diferite îndeletniciri sociale şi profesionale. Firul de legătură între ei este unul singur – credinţa în Iisus Hristos.
În şirul sfinţilor se află şi mucenicul Trifon – ocrotitorul holdelor. Sfântul mucenic Trifon a trăit în secolul al III-lea, într-o localitate din provincia Frigia, situată în Turcia de astăzi, fiind martirizat în timpul împăratului roman Decius. Biserica îl pomeneşte la 1 februarie. Pentru creştinii agricultori din anumite regiuni ale Buzăului, şi mai cu seamă legumicultorii, ziua de 1 februarie este aşteptată deoarece în această zi se citesc rugăciunile de binecuvântare a holdelor şi cele de alungare a tuturor dăunătorilor.
Cu toate că în producţia agricolă actuală se folosesc substanţe chimice pentru protejarea plantelor de diferiţi dăunători, agricultorii consideră că rugăciunile de la 1 februarie – Moliftele Sfântului Trifon – sunt aducătoare de rod bogat, iar dăunătorii nu se apropie de ogorul şi seminţele stropite cu agheasmă de către preot.
Un fragment din rugăciunea Sfântului Trifon sună astfel: “ Să nu stricați nici holda, via nici grădina, nici orice pom roditor sau neroditor; nici frunza legumelor să nu o stricaţi din cuprinsul şi locul robului lui Dumnezeu. Iar de nu mă veţi asculta pe mine şi veţi călca blestemul cu care v-am blestemat, nu vă voi pedepsi eu smeritul şi nevrednicul Trifon, ci Dumnezeul lui Avraam şi al lui Isaac şi al lui Iacov, care va veni să judece viii şi morţii. Pentru aceasta precum v-am zis vouă: duceţi-vă în munții cei pustii, în copacii cei neroditori … ieşiţi din locurile acestea şi vă duceţi în locuri neumblate şi fără de apă şi neroditoare, cum mai înainte am zis vouă. Ieşiţi din locul şi cuprinsul robilor lui Dumnezeu, care pe mine mă cheamă in ajutor…”