Ceas de răgaz – De la tinerețe până la bătrânețe

Timpul fuge și noi fugim împreună cu el. Facebook – ul este plin de omeni fericiți. Reclamele au chipuri care zâmbesc, bătrâni care zburdă veseli, câștigători de tot felul plini de elan. Cu toate acestea, tot mai mulți ne plângem că nimic nu ne mai priește, nimic nu ne mai bucură, nu mai gustăm cu plăcere din timp, ba chiar, toată această mișcare ce ne ține cu atenția mereu trează ne plictisește.

     Efectul creșterii dependenței de bunurile materiale, izolarea de natură, nevrozele induse de o societate cu prea multe știri și angoase ne rătăcesc.

     De toate acestea suferă în primul rând tinerii, gonaci ai bunurilor materiale, pe care, atunci când le ai devin un plictis, iar atunci când nu le ai sunt o dramă. Căsătoriile se amână pentru carieră și situație materială. Apoi, nu de puține ori, zdreliți de atâtea lupte pentru materie sensul căsătoriei nu mai este cel al unei fascinante întâlniri, ci al unui moment de luciditate matură. Apare apoi criza familiei care nu poate avea copiii din cauza diverselor tratamente și a stresului…și iarăși o criză a sensului.

     Cuvintele Sfântului Apostol Pavel adresate lui Timotei și Tit ar sunt medicamente utile în lupta cu racilele prezentului. Apostolul îi îndeamnă să fugă de plăcerile tinereților, să evite competițiile naive și nocive, care nasc neînțelegeri și le cere să urmeze:  dreptatea, credința, dragostea, pacea cu cei cheamă pe domnul din inimă curată (II Timotei, II, 22).

     Din păcate, nu doar tinerii au ispite. Nici bătrânii nu se simt prea bine. Uneori, incapabili să se adapteze vârstei, trăind iluzia unei tinereți perpetue, au atitudini stranii și pline de inadecvare pentru vârsta lor. Aceste stări de lucruri nu de puține ori îi face neferiți, deoarece simt acut melancolia unui trecut pentru care fizic nu mai sunt capabili, istoric nu-l mai pot trăi, iar real nu-l mai pot avea. Nu degeaba se spune că diavolul nu te lasă să trăiești niciodată în prezent. Când ești tânăr aștepți bucuria viitorului, iar când ești bătrân stai cu ochii pe cadranul trecutului.

     Și în cazul acestor vârste, cuvintele Sfântului Apostol Pavel sunt de mare însemnătate: Bătrânii să fie treji, cinstiți, întregi la minte, sănătoși în credință, în dragoste și în răbdare. Bătrânele să aibă în înfățișare sfințită cuviință, să fie necelvetitoare, ne robite de vin mult, să învețe de bine ( Tit, II, 2-3).

Și tot Apostolul neamurilor spune: bătrânele trebuie să povățuiască o femeie tânără să-și iubească soțul și copiii, să fie cumpătată, curată, etc.

     Poate par pe ici pe acolo desuete în exprimare aceste îndemnuri. Însă ele sunt atât de sănătoase încât au ținut multe, multe generații.

     De la tinerețe până la bătrânețe omul are ispite. Dar dacă lasă ochii să cadă filele sfinte și sufletul să absoarbă bucuria divină din sine și din natură găsește sens și cale pentru fiecare vârstă și-și dă sens și împlinire vieții.

                                                                                                  Paul Iulius Negoiță

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

S-ar putea să-ți placă și