Generațiile care vin sunt oglinda celor care au plecat. Suntem în trecere pe pământ. Viața e rapidă, din ce în ce mai în goană trăim. Ziua de mâine surprinde tehnologic. Totul se schimbă rapid. Doar în educație nu pot fi arse etapele. Ceea ce sădim iese tot în anotimpul cuvenit. Zorii zilei sunt moment de semănat. Ceea ce semănăm unei noi generații culegem. De aceea cuvântul înțelepciunii rânduiește astfel: Dacă ai copil trebuie să-l înveți de mic faptele bune, îți plac bărbații cinstiți și demni, crește-i de mici, dorești sprijin la bătrânețe învață-l cuviința de mic.
Știința de carte nu este sinonimul educației. Sunt două cercuri concentrice. Micul cerc al învățăturii plutește în cel mare al bunei-cuviințe, iar aceasta se învață din casa părintească. Școala adaugă, șlefuiește și are rezultat bun atunci când temelia pusă în casă e solidă. Dar dacă fundamentul este slab, nici viața nu are împlinire adevărată.
Înțeleptul Solomon astfel grăiește: Inima voastră să păzească cuvintele Mele, păziți sfaturile Mele și veți trăi. Fără educație de acasă omul nu este om.
Napoleon considera că dacă dorești să ai copii bine crescuți trebuie să le începi educația cu douăzeci de ani înainte de naștere. Adică, dacă vrei să-ți crești bine copiii, începe prin a te forma pe tine pentru a fi un bun părinte. Din părinți răi, copii răi ies. Aici este vina copiilor, păcatul original al educației. Din exemplu rău nu se prea naște faptă bună.
Sigur mai sunt și fericite excepții, însă, acolo unde sunt există totuși un model reușit, fie o mamă bună fie un tată, sau un bunic ori bunică de excepție.
Din păcate există si nefericite exemple, în care chipul părintelui este alterat în firea copiilor. Dar aici nu e vorba doar de un accident, ci poate de o dragoste rău înțeleasă sau un belșug cu beteșug administrat, oferit.
Succesul educației copilului este dat de exemplul părinților. Cum este inima mamei așa este și viața copilului, cum este purtarea tatălui, mai totdeauna este și isprava urmașului. Mama este soarele, iar razele acestui soare luminează calea; tatăl este precum ploaia pentru holdă în viața copilului. Dacă mama ține la cinste și la casa sa, dacă ea va ocoli cleveteala și vorbele rele, iar faptele grele nu ies din cugetul tatălui copiii vor crește oameni adevărați.
Din nefericire însă, munca părinților este de multe ori pusă la încercare de stradă, de anturaj, de influența nefastă a celor din jur, de aceiași vârstă sau de influența mediilor de tot felul. Spațiul din jurul copiilor nu poate fi steril. Dar dacă anticorpii educației sunt vii nici mediul, nici viciile altora nu-i va abate din drum. Cu toate acestea grija pentru selectarea tovărășiei copiilor nu trebuie să fie nicicând ignorată. Viața noastră este legată de viața altora. Nu putem trăi unii fără alții. Dar și în astfel de condiții, copiii trebuie pe cât este posibil să fie păziți de pilda cea rea. Vorba unui filosof al antichității: lasă copilul să crească un sclav și vei avea doi sclavi.
Cu fruntea sus în creșterea și educarea copilului trebuie să stea școala. Destul de controversată astăzi, așa cum sunt mai toate domeniile vieții, școala reprezintă mai mult de cât o formă utilitaristă de formare pentru o meserie. Școala nu poate fi doar instrucție, ea trebuie să fie educație și pentru a-și atinge scopul trebuie să aibă dascăli respectați și respectabili. Deteriorarea imaginii profesorului sau învățătorului în familie duce la o atitudine nepotrivită a elevului la școală. Persistența într-o astfel de stare creează premisele eșecului educațional.
Așadar viața este complexă, iar fără educație devine complicată. Dumnezeu dăruiește prunci, dar acest dar trebuie lucrat cu grijă spre slava Domnului și fericirea oamenilor.
