Omul vremurilor noastre iubește cruțarea mai mut decât oricând. Vorbim de stres, de griji, de lipsuri de multe, multe nimicuri.
De fapt, în viață suntem asemenea unor lumânări. Ardem, ardem, ardem. Iar dacă tot ardem să facem lumină bună care să-i lumineze pe cei din jur. Fiecare dintre noi, indiferent câți ani avem, ce profesie practicăm, unde locuim putem fi lumină pentru cei din jur. Nu există om de prisos. În fața lui Dumnezeu suntem egali și de folos toți. Cultura, bogăția, poziția socială pot fi merite sau accidente, însă cu cât cineva are mai mulți talanți, are mai mari răspunderi, iar circumferința flăcării cu care luminează pe cei din jur trebuie să fie cu mult mai mare.
Deci, hai să fim lumină, hai să ne bucurăm și să nu suflăm în lumina altora. Să luăm din lumina lor pentru calea noastră, dacă sunt mai lucitori și să ne purtăm astfel unii pe alții.