Solomon
David își impune descendentul favorit pe tron. Astfel, Solomon, fiul Batșebei, devine rege. Profetul Natan a sprijinit acest demers. Istoria va reține domnia îndelungată a lui Solomon (970-930 ÎH) și modul înțelept în care tânărul rege și-a condus regatul. În timpul său a fost atins apogeul.
Sfânta Scriptură prezintă aspecte pilduitoare din viața lui Solomon, dar și umbre peste care puternicul rege nu a putut să sară.
Luminile regelui
Rugăciunea lui Solomon
Regele a mers la Gabaon, pe locul cel mai înalt, să aducă jertfă. A fost răsplătit pentru generozitatea jertfei sale ( o mie de arderi) de Dumnezeu cu un vis în care i se oferea tânărului conducător posibilitatea să ceară ce-și dorește. Și a cerut astfel…dă-i așadar slujitorului tău inimă pricepută ca să cârmuiască poporul tău și să deosebească binele de rău…
Iar Domnul i-a răspuns: pentru că ai cerut acest lucru și nu ai cerut pentru tine zile îndelungate, nici nu ai cerut pentru tine bogăție, și nici nu ai cerut moartea dușmanilor tăi, și ai cerut pricepere să deosebești ceea ce este drept, iată, fac precum ai zis: îți dau inimă înțeleaptă și pricepută, cum nu a mai fost nimeni înaintea ta și nici nu va mai fi după tine. Mai mult, îți voi da ceea ce nu mi-ai cerut: și bogăție, și slavă, așa încât nu va mai fi nimeni ca tine în zilele vieții tale. Iar dacă vei umbla pe calea mea, păzind îndreptările ți poruncile mele, așa cum a umblat David, tatăl tău, îți voi lungi zilele.
Iar Domnul și-a ținut făgăduința, chiar dacă fusese un vis….
Judecata lui Solomon
Puterea de a discerne a lui Solomon este exemplificată de Biblie prin redarea unei spețe juridice. În fața judecăți sale s-au prezentat două femei. Ambele pretindeau că le aparține unicul copil rămas în viață, după ce copilul unei dintre ele murise. Solomon trebuia să se pronunțe iar aflarea adevărului nu era de loc ușoară. Fusese noapte, pruncii erau plăpânzi, iar femeile nu erau de prea bună calitate. Gălăgioase și insistente au fost supuse la un test unic. Văzând că nu sunt capabile să se înțeleagă a cerut o sabie pentru a despica elementul discordiei, copilul, în două. Atunci una dintre femei a zis:
- Te rog, stăpâne, dă-i-l ei pe pruncul cel, și nu cumva să-l ucizi!
- Nici pentru mine și nici pentru ea să nu fie! A răspuns cealaltă femeie.
Atunci regele le-a cerut slujitorilor lui să dea copilul celei care i-a dorit viața, căci doar aceea putea să-i fie mamă.
Înțelepciunea lui Solomon străbate orizonturile
Undeva în Saba – după unii în Etiopia de astăzi, după alții în sudul Arabiei – a fost o regină care a bătut drumuri și a înfruntat primejdii să-l cunoască și să i se destăinuie lui Solomon. Regina a venit la Ierusalim cu alai foarte mare, cu cămile în spatele cărora erau mirodenii, aur și pietre scumpe. Efortul și curajul i-au fost răsplătite din plin. Nimic din ceea ce a căutat nu a rămas ne aflat. Concluzia reginei spune tot: Adevărat este ceea ce am auzit în țara mea despre cuvintele tale și despre înțelepciunea ta. Nimic nu am crezut din cele spuse până ce nu am venit să văd cu ochii mei. Nici pe jumătate nu mi se spusese. Tu întreci în bogăție și înțelepciune ceea ce mi s-a spus. Ferice de slujitorii tăi! Ferice de oamenii tăi care care-ți stau în față și așteaptă înțelepciune! Binecuvântat fie Domnul, Dumnezeul tău, căruia i-ai fost plăcut și te-a pus rege peste Israel! Pentru că Domnul iubește pe Israel în veci te-a pus El rege ca să înfăptuiești judecata și dreptatea!
Umbrele lui Solomon
Solomon a fost un înțelept și un diplomat. Regatul său a dobândit alt relief istoric. Războinicul David a fost înlocuit de pașnicul constructor Solomon. A menținut pacea, fără a unita să folosească orice mijloace, inclusiv înțelegeri matrimoniale. A construit, plătind totuși tributul supunerii la muncă forțată. Căsătoriile diverse, întinse peste granițe, i-au asigurat liniștea la hotare, dar i-au alterat credința curată, ducându-l pe constructorul Templului de la Ierusalim, simbol al unității religioase a evreilor, la idolatrie. Iar construcțiile i-au știrbit popularitatea. Aceste nelegiuiri ale sale au fost aspru condamnate de Domnul care a zis: Pentru că ai fost așa și nu ai păzit Legământul meu și îndreptările pe care ți le-am poruncit, voi smulge negreșit domnia de la tine și o voi da slugii tale. Dar nu o voi face în zilele tale, de dragul lui David, tatăl tău, ci o voi smulge din mâna fiului tău, de dragul slujitorului meu David și de dragul Ierusalimului pe care l-am ales.
Astfel, Regatul se sparge. Zece triburi vor fi conduse de Ieroboam, omul de încredere al lui Saul și două au rămas în stăpânirea urmașilor săi. Sfânta Scriptură relatează această împărțirea astfel: În vremea aceea Ieroboam a iești de la Ierusalim și profetul Ahia din Șilo l-a întâlnit pe drum. Văzându-l și-a rupt mantia în doisprezece bucăți și a grăit așa: Ia-ți zece bucăți, căci așa spune Domnul Dumnezeul lui Israel. Iată am să smulg domnia din mâna lui Solomon și am să-ți dau ție zece triburi, iar el va avea un singur trib…
Și așa a rămas până în veacul al VII-lea Î.H, evreii fiind împărțiți în două regate. Regatul de nord, care se va numi Israel, va avea capitala la Samaria, iar Regatul de Sud, Iuda, va avea capitala la Ierusalim. În anul 722 Regatul de sud va fi cucerit de asirieni, iar Regatul Iuda va rezita până în 587, când regele babilonian Nabucodonosor îl va supune.
Dezbinarea politică a avut consecințe nefaste asupra credinței evreilor. Cum Ierusalimul a rămas urmașilor lui Solomon, Ieroboam a dorit să nu fie dependent religios. De aceea a stricat unitatea de credință și a promovat, după bunul plac, o formă de iahvism care nu se baza pe tradiția evreilor. Cultul, preoții și locurile de închinare nu mai păstrează unitatea religioasă în care poporul evreu trăise până atunci. Dezbinarea de lungă durată a creat falii pe care le întâlnim descrise în Noul Testament.