Cine muncește știe să prețuiască munca altora. De aceea moștenirile nu rezistă, iar cei care nu trec prin etapele firești ale fiecărui lucru nu prețuiesc ceea ce dobândesc.
Se spune că în trenul care mergea de la Buzău la Nehoiu, în Nehoiașu, era un bătrân care a vrut să scurteze drumul spre arie și s-a urcat cu sculele de robotit cu tot. Cum acestea erau cam voluminoase un grup de tineri care mergeau spre o școală de la oraș, s-a împiedicat de instrumentele lui de lucru. Nervoși, au început să-i vorbească urât omului, spunându-i că nu ar trebui să se urce cu toate sculele în tren, iar dacă-i arde de muncă să o ia pe jos, să fie antrenat când ajunge.
– Copii, le-a spus țăranul, voi poate veți fi domni cu carte și atunci veți lucra și cu obrazul, așa cum lucrez eu cu sapa. Aveți grijă de instrumentul vostru, căci dacă-l necinstiți nu va da rod unde veți semăna.