Lupta cea bună a luptat!
Joi, 12 octombrie, a fost o zi tristă pentru parohia noastră. A fost condus pe ultimul drum domnul Ion Vasile Rădulescu, fost consilier și epitrop al Bisericii Sfântul Apostol Andrei. Vestea acestei plecări din lumea noastră a fost tristă, deoarece încă unul dintre cei care au lucrat cu timp și fără timp la ridicarea acestui monumental locaș de cult a trecut la Domnul. Deși Biserica noastră este încă tânără, timpul a rupt destule ramuri. În Biserica de sus există o listă a membrilor consiliului parohial care a funcționat în perioada cea mai dificilă a realizării complexului bisericesc Sfântul Apostol Andrei. Numărul celor care-și mai pot citi singuri numele acolo este din ce în ce mai mic. Numele care cad în sarcina pomenirii noastre au devenit tot mai multe. Avem datoria morală de a le fi recunoscători și de a ne ruga Domnului pentru sufletul celor plecați. Darul sudorii și credinței, al jertfei și destoiniciei lor ne-a fost oferit în vremea vieții pământești. Acum, când sufletul lor s-a dus la Tatăl Ceresc, ne-a rămas nouă sarcina recunoștinței. Merită răsplata rugăciunii și a pomenirii, deoarece, conform cuvântului biblic, lupta cea bună au luptat. Călătoria lor s-a sfârșit în lumea aceasta, însă a rămas fapta lor bună și ce faptă poate fi mai mare decât aceea de a contribui la ridicarea unei biserici?! Decât aceea de a avea, după putere, dorința și strădania de a fi ctitor? Consilierii Bisericii Sfântul Apostol Andrei, împreună cu toți cei implicați și generoși din cartier și de oriunde, au meritul de a fi contribuit la Casa Domnului. Domnul Ion Rădulescu își trece numele printre ei. Și, dacă ar fi să stabilim ierarhii pământești, i-a întrecut pe mulți în destoinicie și dăruire, mai ales pentru că o vreme a avut și însărcinarea de epitrop al parohiei, după retragerea domnului Ion Arsene. Așadar, a contribui enorm, cu bani și timp, la ridicarea Bisericii noastre. Cu siguranță, a făcut și mule alte fapte bune. Dar aceasta le întrece pe toate. De aceea, avem siguranța că soarta de dincolo de mormânt a domnului Ion Rădulescu va fi una fericită. Noi, cei rămași aici, i-am fost alături pe ultimul drum, împletindu-ne tristețea cu rugăciunea. În ziua de doisprezece octombrie, o zi cu un soare cald, pe sub frunzele galbene care cădeau din pomii ornați în galbenul și ruginiul toamnei, la Dedulești, aproape de Râmnicul Sărat, l-am condus de la casa unde locuia, spre vechea Biserică din sat. Sobor mare și mulțime multă și-au luat rămas bun de la dânsul. După ce am trecut prin fața casei părinților, l-am prohodit în mijlocul bisericii din Dedulești, biserică zguduită de vremuri și arsă de fum, monument istoric ce păstrează amintirea unor vremi cu un farmec aparte, surprinse de fostul preot al parohiei Ionel Bâșceanu în cartea Legende și povestiri deduleștene . Slujba înmormântării a fost oficiată în biserica unde a fost botezat, unde a fost cununat, unde tatăl său, Stan Rădulescu, a fost consilier parohial. Chiar dacă în drumul său spre locul de veșnică odihnă dl. Rădulescu nu mai putut trece trupește și prin fața Bisericii Sfântul Andrei, cu siguranță o parte din sufletul lui vibrează sub bolta sfinților de aici.
Fie ca Domnul Dumnezeu să-l odihnească și să-i răsplătească fapta cea bună!
