Gânduri și rostiri – Hristosul istoric

 

Este final de an și un an nou bate la ușă. Anii trec. Odată cu ei trecem și noi prin viață. O mergere înainte care nu ne aparține și nu o putem ocolii. Un drum pe care călătorim, murind în fiecare zi câte puțin, dar și înnoindu-ne cu fiecare lumină din zori. Diminețile sunt împrospătări cadențate ale existenței. Sărbătorile sunt momente speciale de înnoire, iar Crăciunul este înnoirea lumii prin întruparea pe pământ a Fiului lui Dumnezeu.

Despre momentul istoric al coborârii lui Dumnezeu pe pământ Sfântul Evanghelist Luca scrie astfel: În zilele acelea a ieșit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea. Înscrierea aceasta a fost de când guverna întâi în Siria Quirinius. (Luca II, 1-2).

Fixarea timpului istoric nu are rolul de a aduce argumente scepticilor, ci pur și simplu de a reda un fapt. Atunci, în vremea aceea, Iisus s-a născut. Împărat era Octavian Augustus – de fapt Octavian, căci Augustus era un supranume ce se tâlcuiește Ilustru -, care a domnit între 27 îH și 14 dH., fiind considerat de istorici un împărat bun, deoarece a asigurat pacea în imperiu timp de 40 de ani. Istoria a reținut și numele lui Publius Suplicius Quirinius, demnitar roman care a avut două mandate de proconsul în perioada 10 ÎH – 7 dH.

Evanghelistul Luca mai menționează și recensământul petrecut atunci. În fapt, data recensămintelor nu este ușor de stabilit. Erau multe. Acesta a rămas în istorie deoarece este legat de Nașterea Domnului.  Istoricul Tacit scrie că împăratul însuși coordona acțiunea de recenzare. Ținea din scurt statisticile deoarece era vorba de venituri, de impozite și de cinstea celor trimiși să colecteze datoriile, persoane care aveau nevoie de o cifră oficială de raportare, în condițiile în care făceau destule abuzuri.

Acest recensământ – act obligatoriu de fapt –, a determinat-o  pe Maica Domnului să plece din Nazaret, oraș aflat în provincia de Nord a Palestinei, numită Galileia, spre mica așezare Betleem, situată la în punctul cardinal opus. De ce trebuia să bată atâta drum? Pentru că acolo își avea obârșia. Era din neamul lui David, iar procedura era ca fiecare să se înscrie acolo unde își avea originile familia.

Deci anul și locul Nașterii îl cunoaștem. Este clar fixat. Cunoaștem din relatarea evanghelică și contextul. Citind mai departe aflăm și care au fost martorii, deloc puțini numeroși în vreme de mare aglomerație. Erau atât de pline drumurile și hanurile încât nici tânăra fecioară nu a găsit loc, și cu siguranță mulți alții, care nu se aflau în starea sa și puteau să călătorească fără a le fi secătuite de drum puterile.

Maica Domnului avea nevoie de un acoperiș deasupra capului. În scurtă vreme, poate doar ceasuri sau minute urma să nu mai fie doar cu Iosif pe cale, ci …și cu Pruncul. Singurul loc a fost un staul. Da, un staul! Erau mai mari staulele decât casele, dar nu erau nici pe departe la fel de primitoare. Și totuși Maica Domnului a trebuit să nască acolo, în adăpost de necuvântătoare. Evident, cei care au luat contact primii cu realitatea nașterii unui prunc au fost păstorii.

Cum evangheliștii se completează în relatările lor, sunt utile și informațiile oferite de Sfântul Matei. Evreul Matei menționează persoane care aparțineau neamului său și în jurul cărora se învârtea istoria, amintind că evenimentul Nașterii Domnului a avut loc zilele regelui Irod. Informația este istorică, este bazată pe realitate. Irod cel Mare – așa cum este reținut de istoriografie – a domnit în aceiași vreme cu Octavian, adică în intervalul dintre anii 37 îH – 4 dH.

Matei Evanghelistul bucură cititorul și cu alte informații. Vorbește despre descinderea unor personaje aparte, deosebite prin cultura, poziția lor socială și mai ales prin aspirații și căutări spirituale. Sunt numiți de evanghelist magi, iar instrumentul care le-a dat de veste evenimentul minunat era o stea. Urmând chemarea luminii stelare au plecat din Răsărit și au poposit cu daruri bogate – aur, smirnă și tămâie -,  îngenunchind în semn de închinare pe paiele foșnitoare în fața Pruncului. Așteptau demult acest moment. Îl căutau împreună cu o lume a așteptării care dorea cu dor fierbinte plinirea vremii  în care trimisul Cerului urma, plin de smerenie, chenotic, să vină printre oamenii de pretutindeni. Prezența magilor este o dovadă că Cerul nu-și trimisese darul doar unui neam, ci tuturor popoarelor. Prezența acestor personaje sosite în grabă în fața ieslei unde gângurea pruncul a fost o profeție a universalității viitoare a creștinismului.

În acest context al convocării neamurilor la întâlnirea cu noul curs al istoriei omenirii întrebarea firească ar fi cine sunt misterioasele personaje care au înfruntat primejdiile drumului pentru a urma degetul stelei călăuzitoare. Biblia nu dă indicii. Detaliul nu-și găsea rostul întotdeauna în gândirea evangheliștilor. Ei au trăit vremurile și au scris atât cât era necesar credinței. Nu au făcut descrieri. Nu au avut obiective de ordin cronologic sau literar. Dacă ar di scris cu de-amănuntul nici în lumea aceasta nu ar fi încăput cărțile ce s-ar fi scris. De aceea, numele magilor lipsesc. Numele lui Iisus era important. Probabil, dacă nu era vreme de recensământ am fi fost văduviți și de alte informații de care noi, lut pieritor, ne legăm cu mintea pentru a argumenta necredinței noastre ceea ce însuși Dumnezeu ne-a dăruit. Deci, Sfântul Evanghelist Matei scrie magi și atât! Trebuie să apelăm la alte surse de documentare pentru a stoarce timpului ceea ce înghite fără urmă: nume, evenimente și uneori locuri. Am avea câteva indicii care spun că cei trei bărbați erau Melchior, Baltazar și Gașpar, înțelepți persani, babilonieni sau arabi, preocupați de cititul în stele și drumul astrelor pe zenit. Mărturii istorice despre acești preoți sau regi locali ne oferă Tertulian și Sfântul Iustin și istoricii Herodot, Xenofon și Strabon. Pozițiile lor onorabile în societate pot fi deduse cu ușurință din faptul că aveau cultură, aveau căutări spirituale, dar și din ceea ce relatează Sfânta Scriptură care amintește de trecerea lor pe la curtea lui Irod. Doar oameni de vază puteau avea relații diplomatice sau aveau acces la curtea unui suveran.

Indiciul lor, steaua, a reprezentat și ea subiect de cercetare istorică. O descoperire făcută la Sippar aduce mărturie scrijelită pe tăbliță de lut despre călătoria unei comete pe minunatul cer al Orientului în perioada în care este atestată Nașterea Domnului. De fapt înșiruirea evenimentelor este logică. Cei trei magi nu puteau avea alt indiciu decât astrele. Acestea erau jaloanele lor de cunoaștere în vremea pe care o trăiau. Iar dacă ei au ajuns în fața Pruncului Iisus, evident că și-au luat ghid steaua care le-a trezit speranța. Prezența lor la naștere este fără dubiu. În simplitatea și precizia lui de vameș, Matei nu ar fi amintit de magi dacă nu ar fi venit. Putea lăsa textul și mai simplu. Deja își făcuse datoria față de eveniment dând diferite date istorice. Dar prezența magilor a fost atât de însemnată, atât de vie, încât cronicarul Matei nu a putut să o omită în relatarea lui.

Așadar, Nașterea Domnului, deși a fost un eveniment petrecut în condiții dificile – mai ales dacă facem comparație cu condițiile în care au loc astăzi nașterile -, a avut răsunet în suflete însetate de dorința răscumpărării. Aceste suflete au fost martori voluntari la marele praznic al omenirii. Au fost, cu siguranță, mulți alți martori care s-au întâmplat acolo. Discreția momentului nașterii tăinuite de Fecioara Maria s-a împletit cu cântul de bucurie al întregii făpturi. Profețiile își găseau în sfârșit plinirea. Sfântul Matei este copleșit de felul în care s-au împlinit profețiile Vechiului Testament și redă în textul său evanghelic mărturii din Miheia, Isaia, Daniel sau Psalmi. Cerul și pământul trăiau bucuria nașterii minunate a lui Dumnezeu pe pământ. Trecutul își găsea rod așteptării flămânde după răscumpărare. Fața lumii s-a schimbat de la Nașterea Domnului. Nimic nu a mai fost ca înainte. Veacurile s-au întors, viața a dobândit alte borne, lumea s-a îmbrăcat în strai de sărbătoare. Toți avem dreptul la Bucuria Crăciunului. Nu suntem obligați, suntem doar chemați la împărtășirea veștii celei bune.  De atunci, în fiecare dintre noi stă un martor al Nașterii, un Baltazar, un Gașpar, un Melchior, sau…un Irod. Ei l-au văzut pe Domnul. Noi ne bucurăm de nașterea Lui prin credință în sufletele noastre, căci Sfânta Scriptură spune: Fericiți cei ce nu au văzut și au crezut!

Date personale: Mă numesc  Iulius-Paul Negoiţă și sunt fiul al preotului Iulian Negoiţă şi al Anicăi, de profesie economistă. M-am născut în comuna Vintilă-Vodă, la data de 19 iunie 1975 și sunt căsătorit cu Mirela, din anul 1997. Avem doi copii, Matei  și Andrei. Referințe studii: Am absolvit Seminarul Teologic „Kesarie Episcopul” din Buzău și sunt licențiat al Facultăților de Teologie ( Patriarhul Iusitian) și Farmacie (Carol Davila) Am urmat şi cursuri de formare în  Islanda, Cipru, Marea Britanie, Letonia  și  Germania. Am obținut, în 2002, titlul de doctor în Teologie la Universitatea  București. Vorbesc Engleză, Franceză, Spaniolă și am cunoștințe medii de Italiană și Rusă. La nivel de citit și tradus mă descurc și în Germană și Greacă. Activitate profesională: Domeniul ecleziastic: Sunt preot din anul 1997.  Întâi am fost  la Parohia Gherăseni și din 2002 sunt preot la Parohia Sfântul Apostol Andrei din Cartierul Micro 14 - Buzău. Am primit toate gradele onorifice până la cel de iconom stavrofor, iar în perioada 2010-2014 am fost judecător la Consistoriului Mitropolitan. Conform celor relatate în lucrarea 500 de personalități buzoiene. Cea mai importantă realizare pentru cariera de preot este considerată a fi contribuția la construirea ansamblul bisericesc din Cartierul Micro XIV, în centrul căruia se află Biserica „Sfântul Apostol Andrei”. Domeniul didactic: Am fost cadru didactic la Seminarul Teologic, Liceul de Artă și Colegiul Economic Buzău. Am funcționat la Inspectoratul Școlar Județean Buzău. Am fost în echipa de conducere și în corpul de inspector. Am fost purtător de cuvânt al instituției, pe toată perioada activității, adică timp de 8 ani. Din 2010, am fost director la  Palatului Copiilor Buzău, Școala Postliceale Sanitare Buzău și Colegiul Nicolae Paulescu din Râmnicu Sărat. Domeniul  farmaceutic: Ca farmacist, activez, încă de la înființare, în cadrul lanțului independent de farmacii „Iris Pharm”. Activitate filantropice : Am acordat burse de studiu pentru elevi care au urmat cursuri universitare și postliceale în domeniul medical, premii literare și artistice în cadrul concursurilor de profil și am susținut ameliorarea situației materiale a unor familii sărace. De asemenea, am susținut financiar apariția cărților de debut ale unor autori tineri și lucrări ale unor scriitori consacrați. Am susținut financiar și apariția unor lucrări bilingve pentru comunitatea rromă. Activitate civică : Am candidat în două rânduri la Consiliul Local Buzău și am obținut două mandate de consilier independent (2008-2012; 2012-2016). Am fost președintele Comisiei de Cultură, Culte, Minorități, Sport, Sănătate şi Asistență Socială. Din poziția de independent, în anul 2012 am candidat pentru funcția de primar al Municipiului Buzău, clasându-se al doilea, după candidatul USL, obținând un procent de 30,5% din voturi, respectiv 17.404 voturi. Activitate publicistică: Sunt editor la Editura Omega, calitate în care am editat și tipărit la tipografia proprie un număr peste 500 de lucrări. Ca jurnalist am fost membru în comitetul de redacție, editorialist sau publicist la  Ziarul Lumina, Jurnalul National, Revista Teologică, Mousaios, Glasul Adevărului, Analele Buzăului, Opinia, Sănătatea Buzoiană, Cronica de Buzău, Educația creștină, Lacrima, Viața Buzăului, Șansa Buzoiană, Tezaur. Am fost realizator de emisiuni radio și televiziune. Sunt autor sau coautor al mai multor volume de eseuri, proză, spiritualitate, istorie, pamflet politic: 40 de rânduri, Marchitanii roșii, Prin grădina lui Ilf și Petrof, Monografia Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Comuna Gherăseni, Cuvânt spre Cer - antologie de poezie religioasă ( coautor), Prin spini, Lectura șoaptei, Pagini de istorie locală.  Afilieri:  Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bucureștii - Secția Proză. Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România - Filiala București Membru al Colegiului Farmaciștilor din România - Colegiul București Pasiuni Călătoriile, arta, creșterea animalelor și cultivarea plantelor.

Lasă un răspuns:

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Site Footer

Sliding Sidebar

Despre mine

Despre mine

Paul Iulius Negoita

Facebook