Prin spini – Rezumatul vremurilor

Războiul viitorului se va da pe resursa umană. Deja problema forței de muncă a devenit complicată. De ce pe forța umană și nu pe cotele de piață? Pentru că problema cuceririi piețelor se închide tot mai rapid. Mari companii fuzionează, jucători mici și mijlocii dispar prin absorbție și cumpărare. America domina lumea, iar jocul este previzibil.

     America de Nord a fost colonizată de oameni hotărâți, care, deși nu au avut la îndemână resursele Americii Latine, prin atitudinea lor au făcut diferența. Au statuat reguli clare, deloc facile, chiar și pentru visul american.

America are câteva puncte tari, pe care le-a setat în conștiința proprie și le-a exportat cu succes. Spațiul libertății economice americane permite inovarea, dând o altă valoare muncii, pe care – chinezii spre exemplu – nu o obțin. În același timp, jandarul lumii a exportat două atitudini mondiale, regimuri sau forme de manifestare statală sau economică: economia de piață și democrația. Cele două merg mână în mână și sunt plasate în aproape fiecare stat al lumii, ca forme imperfecte de conducere și organizare, dar ca cele mai bune de până acum. Și, este drept, dacă le compari rezultatele cu cele obținute de statele comuniste, așa este. Germania de vest a produs Mercedesul, iar cea de est, comunistă, Trabantul. Chiar dacă acum o plimbare cu Trabantul prin Berlin costă 100 de euro, emblema unei economii ineficiente o reprezintă acest autoturism sărăcăcios. Nici în mândra Rusie sau în URSS lucrurile nu stăteau altfel. Îmi amintesc constatările făcute de Gabriel Garcia Marquez, care, călătorind cu inima fierbinte printre ruși, nu le-a găsit bunăstarea, ci cenușiul. Nu le-a aflat competența economică, ci lupta de a imita cu scule modeste, ceea ce vedeau în vest. De fapt, căderea comunismului, denumit de Reagan imperiul diavolului, a avut motivație economică. Oricât de melancolici ar fi unii dintre noi după vechile structuri economice, fabrici și uzine, realitatea era clară: nu se mai producea cât se consuma, iar munca efectivă era multă și ineficientă ( Și acum România are cea mai mare rată a timpului afecta pentru muncă din Europa și o productivitate de 40%, ce să mai vorbim despre acele vremuri).

      Revenind la provocările actuale, din păcate, România este o piață. Ne-au făcut americanii piață? Nu! Sau cel puțin nu fără acordul nostru expres sau tacit. Cum ne-am dat acordul? Prin aspirații și mandatele date conducătorilor, acceptând manipularea și dorind ceea ce nu ni se cuvenea, ca rezultat al efortului individual sau comunitar.

     Pe scurt, există trei organizații mondiale ale căror strategii au influență asupra economiei mondiale: Fondul Monetar International, Banca Mondială și Organizația Mondială a Comerțului. Primul dintre le este foarte cunoscut la noi, deoarece Romania s-a împrumutat și se împrumută tot mai mult.

În spatele acestor instituții și al creditelor se află mari concerne. Politicienii românii au avut nevoie de bani, pentru a putea câștiga alegerile, pentru a mitui populația, pentru a crea impresia unei stări de bine în economie. În fapt, deficitul bugetar, balanța dintre cheltuieli și venituri la Buget este dezechilibrată, în ceea ce privește veniturile. În astfel de condiții, nu poți face cheltuieli decât apelând la credite. Nu poți susține un stat paternalist, decât cu alți bani decât cei produși aici. Iar banii vin și au și condiții și termene de rambursare. Cum democrația înseamnă alegeri la termene clare, iar țara nu se redresează și cum politicienii nu vor să renunțe la poziții și să-și recunoască incapacitatea, cer bani iarăși și îi primesc. Vine însă ziua scadențelor. Banii s-au dus în consumul intern, fără investiții, iar drumul lor este simplu. Ajung tot la marii producători, care își curăță stocurile și cresc producția. Noi rămânem cu datoria și creditorii cer măsuri de restructurare pentru că, în conformitate cu studiilor lor, anumite entități economice produc pierderi. Așa dispare capitalul de stat și așa cuceresc marile companii piețele. Așa a dispărut mai toată industria românească, pe mai nimic. Companiile de stat au fost fuse în dificultate de tot felul de nepricepuți, numiți directori de partid, apoi au fost restructurate și în cele din urmă vândute în condiții proaste și apoi închise. Nicio firmă locală nu ar putea fi învinsă de una mondială, dacă nu se intervine prin lobby, la îngreunarea condițiilor legislative de funcționare, prin birocratizări excesive și prin montarea aparatului de stat împotriva ei. Iar dacă populația consumă produse locale, firma de succes.O firmă mică are cheltuieli mult mai mici și o administrare directă. Deci poate ieși învingătoare, dacă statul nu o încurcă.

     Doar Japonia și Coreea de Sud au aplicat politici mixte. Nu s-au opus exportului american de democrație și economie de piață – un joc al cărui reguli în știu cel mai bine cei care-l joacă de ceva secole -, ci, fără să naționalizeze companiile cu capital local, le-au susținut, până au ajuns să conteze pe piața mondială și să devină o concurență reală. Dar, sigur, aceasta a presupus sacrificii…și inteligență.

Din păcate, noi suntem ușor de eliminat din competiție. Datorii imense, așteptări ale populației mari… Cheia este la cine dă banii . De acolo, oricând, se poate cere o privatizare sau alta, iar după privatizare se pune lacătul, deoarece există supraproducție la nivel mondial.

Date personale: Mă numesc  Iulius-Paul Negoiţă și sunt fiul al preotului Iulian Negoiţă şi al Anicăi, de profesie economistă. M-am născut în comuna Vintilă-Vodă, la data de 19 iunie 1975 și sunt căsătorit cu Mirela, din anul 1997. Avem doi copii, Matei  și Andrei. Referințe studii: Am absolvit Seminarul Teologic „Kesarie Episcopul” din Buzău și sunt licențiat al Facultăților de Teologie ( Patriarhul Iusitian) și Farmacie (Carol Davila) Am urmat şi cursuri de formare în  Islanda, Cipru, Marea Britanie, Letonia  și  Germania. Am obținut, în 2002, titlul de doctor în Teologie la Universitatea  București. Vorbesc Engleză, Franceză, Spaniolă și am cunoștințe medii de Italiană și Rusă. La nivel de citit și tradus mă descurc și în Germană și Greacă. Activitate profesională: Domeniul ecleziastic: Sunt preot din anul 1997.  Întâi am fost  la Parohia Gherăseni și din 2002 sunt preot la Parohia Sfântul Apostol Andrei din Cartierul Micro 14 - Buzău. Am primit toate gradele onorifice până la cel de iconom stavrofor, iar în perioada 2010-2014 am fost judecător la Consistoriului Mitropolitan. Conform celor relatate în lucrarea 500 de personalități buzoiene. Cea mai importantă realizare pentru cariera de preot este considerată a fi contribuția la construirea ansamblul bisericesc din Cartierul Micro XIV, în centrul căruia se află Biserica „Sfântul Apostol Andrei”. Domeniul didactic: Am fost cadru didactic la Seminarul Teologic, Liceul de Artă și Colegiul Economic Buzău. Am funcționat la Inspectoratul Școlar Județean Buzău. Am fost în echipa de conducere și în corpul de inspector. Am fost purtător de cuvânt al instituției, pe toată perioada activității, adică timp de 8 ani. Din 2010, am fost director la  Palatului Copiilor Buzău, Școala Postliceale Sanitare Buzău și Colegiul Nicolae Paulescu din Râmnicu Sărat. Domeniul  farmaceutic: Ca farmacist, activez, încă de la înființare, în cadrul lanțului independent de farmacii „Iris Pharm”. Activitate filantropice : Am acordat burse de studiu pentru elevi care au urmat cursuri universitare și postliceale în domeniul medical, premii literare și artistice în cadrul concursurilor de profil și am susținut ameliorarea situației materiale a unor familii sărace. De asemenea, am susținut financiar apariția cărților de debut ale unor autori tineri și lucrări ale unor scriitori consacrați. Am susținut financiar și apariția unor lucrări bilingve pentru comunitatea rromă. Activitate civică : Am candidat în două rânduri la Consiliul Local Buzău și am obținut două mandate de consilier independent (2008-2012; 2012-2016). Am fost președintele Comisiei de Cultură, Culte, Minorități, Sport, Sănătate şi Asistență Socială. Din poziția de independent, în anul 2012 am candidat pentru funcția de primar al Municipiului Buzău, clasându-se al doilea, după candidatul USL, obținând un procent de 30,5% din voturi, respectiv 17.404 voturi. Activitate publicistică: Sunt editor la Editura Omega, calitate în care am editat și tipărit la tipografia proprie un număr peste 500 de lucrări. Ca jurnalist am fost membru în comitetul de redacție, editorialist sau publicist la  Ziarul Lumina, Jurnalul National, Revista Teologică, Mousaios, Glasul Adevărului, Analele Buzăului, Opinia, Sănătatea Buzoiană, Cronica de Buzău, Educația creștină, Lacrima, Viața Buzăului, Șansa Buzoiană, Tezaur. Am fost realizator de emisiuni radio și televiziune. Sunt autor sau coautor al mai multor volume de eseuri, proză, spiritualitate, istorie, pamflet politic: 40 de rânduri, Marchitanii roșii, Prin grădina lui Ilf și Petrof, Monografia Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Comuna Gherăseni, Cuvânt spre Cer - antologie de poezie religioasă ( coautor), Prin spini, Lectura șoaptei, Pagini de istorie locală.  Afilieri:  Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bucureștii - Secția Proză. Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România - Filiala București Membru al Colegiului Farmaciștilor din România - Colegiul București Pasiuni Călătoriile, arta, creșterea animalelor și cultivarea plantelor.

Lasă un răspuns:

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Site Footer

Sliding Sidebar

Despre mine

Despre mine

Paul Iulius Negoita

Facebook