DOI MONAHI ANGLICANI

OASPEŢI AI EPARHIEI BUZĂULUI SI VRANCEI[1]

                                            “Cu adâncă recunoştinţă pentru frăţia noastră cea

întru Hristos Cel Înviat şi pentru generozitatea primirii cât

şi pentru ospitalitatea oferită. A fost un eveniment foarte

fericit şi binecuvântat. Fie ca Dumnezeu să sporească

mărturia şi viaţa Bisericii Ortodoxe Române şi, în special,

ale Episcopiei Buzăului si Vrancei!”¹

RECONSIDERÂND ISTORIA

            Biserica Angliei îşi are rădăcinile în Biserica timpurie, dar identitatea să specific anglicană şi legăturile ei cu statul englez datează din perioada ce a urmat Reformei.

Henric al VIII-lea a început procesul de creare a Bisericii Angliei după separarea sa de papă în anul 1530. Henric era nerăbdător să-şi asigure un urmaş de parte bărbătească, după ce soţia sa, Caterina de Aragon, îi născuse numai o fiică. De aceea, dorea să I se anuleze căsătoria, pentru a o lua de soţie pe Ana de Boleyn. În 1534, după câteva încercări de a-l convinge pe suveranul pontif să îi anuleze acea căsătorie, a promulgat Actul de Succesiune şi apoi Actul de Supremaţie. Acestea recunoşteau ca regele era “singurul cap al Bisericii Angliei, numită Anglican Ecclesia”. Henric a adoptat titlul dat lui de papă în 1521, acela de “Apărător al credinţei”.

Biserica Angliei este instituţia religioasă oficială din Anglia, fiind împărţită în două provincii: Canterbury – în sud, şi York – în nord. Fiecare provincie este condusă de către un Primat – arhiepiscopii de Canterbury şi de York.

Relaţiile Bisericii Anglicane cu Biserica Ortodoxă Română s-au manifestat încă de la începutul secolului al XX-lea, concretizându-se, în 1935, prin deschiderea dialogului anglicano-ortodox, iar ca urmare a acestuia, o serie de ierarhi, preoţi şi profesori au vizitat România.

Deş dialogul a comportat variaţii, teologii celor două Biserici au fructificat, şi după 1989, fundamentele create în perioada interbelică.

În acest context poate fi înscrisă şi vizita fratilor Eric Simmons şi Simon Holden, membrii ai Comunităţii “Casa Învierii” din Mirfield, West Yorkshire, nordul Angliei, În Romania.

¹-Eric Simmons şi Simon Holden, Comunitatea “Casa Învierii “ – Mirfield, Marea Britanie (Însemnare din Cartea de aur a Episcopiei Buzăului şi Vrancei)

ÎN VIZITĂ LA PREA SFINŢITUL PĂRINTE EPISCOP EPIFANIE

Primul popas al monahilor anglicani în Romania a fost la Reşedinţa episcopală din Buzău, unde distinşii oaspeţi au fost întâmpinaţi călduros de Întâistătătorul Eparhiei Buzăului şi Vrancei. După vizitarea Palatului episcopal, au luat cina alături de Ierarhul locului, unde s-au purtat discuţii privind realităţile contemporane sociale şi religioase. A doua zi, au participat la Sfânta Liturghie în Catedrala episcopală “ Adormirea Maicii Domnului” – veche ctitorie a voievodului Matei Basarab, după care au vizitat Muzeul Centrului Eparhial – Buzău, admirând vechile colecţii de artă bisericească şi identificând conexiuni cu arta picturală occidentală.

Spre bucuria elevilor, oaspeţii din ţara lui Shakespeare au făcut un scurt popas şi în cea mai veche şcoală medie din Buzău – Seminarul Teologic Liceal “Episcopul Chesarie”, oferindu-le celor de aici posibilitatea de a afla noutăţi despre Biserica Anglicană şi despre Marea Britanie.

LA VETRELE MONAHALE BUZOIENE RĂTESTI ŞI CIOLANU

În programul zilei, a fost cuprinsă şi vizitarea Mănăstirilor Răteşti şi Ciolanu. La Mănăstirea Rătesti, a fost vizitat noul paraclis al Seminarului Teologic Monahal “Sfântul Ierarh Epifanie – arhiepiscopul Ciprului”, fiind purtate discuţii cu elevele şcolii, pe tema muzicii bisericeşti gregoriene şi bizantine.

Călugării englezi au admirat, apoi, complexul monahal şi picturile lui Gheorghe Tattarescu din biserica avand hramul “Sfânta Treime” şi din incinta muzeului mănăstirii.

După-amiază, au fost găzduiţi de Mănăstirea Ciolanu. În drum spre această chinovie, au fost impresionaţi de istoria “cimitirului” de cruci şi de ineditul Taberei de sculptură în aer liber de la Măgura.

Au fost primiţi, cu caldură, de obştea asezământului monahal respectiv şi au servit masa alături de vieţuitorii de aici, la invitaţia Întâistătătorului Eparhiei Buzăului şi Vrancei.

După cină, oaspeţii englezi ne-au împărtăşit atât din impresiile pe care şi le-au făcut în răstimpul petrecut în Ţara noastră, cât şi din realităţile vieţii sociale şi religioase din Marea Britanie.

APRECIERI

Încă de la început, cei doi călugari englezi au dorit să sublinieze ospitalitatea cu care au fost întâmpinaţi de către Întâistătătorul Episcopiei Buzăului şi Vrancei – Prea Sfinţitul Părinte EPIFANIE, mulţumindu-i pentru dragostea cu care i-a înconjurat.

Încântaţi de fericita îmbinare a muncii cu rugăciunea, onorati de împărtăşirea unui ritm ce se doreşte a fi comun vieţii monahale în genere, oaspeţii de la Mirfield au subliniat importanţa studiului individual în pravila zilnică a monahului şi necesitatea centrării rugăciunii pe toleranţă şi iubire lucrătoare.

La nivel ecumenic, o posibilă continuare a dialogului inter-eclesial o reprezintă optimizarea relaţiilor prin schimburi de experienţă pe plan social şi educaţional. În acest scop Comunitatea “Casa Învierii” din Mirfield a încurajat, încă din 1939, colaborarea cu facultăţile de teologie ortodoxă din România, prin primirea unor studenţi români pentru a învăţa limba engleză.

Învăţământul trebuie reorientat, spre a ieşi din criza actuală a întregii societăţi secularizate, pe reconsiderarea principiilor biblice-ca normative pentru sacralitatea vieţii-şi pe restructurarea valorilor social-umane în vederea perspectivei finale, fericirea vesnică.

Tinerii din România se confruntă cu aceleaşi probleme ca şi tinerii în Anglia din cauza influenţei nefaste jucate de mass-media în viaţa de zi cu zi. De aceea, oaspeţii anglicani s-au arătat îngrijoraţi în ceea ce priveşte scăderea moralei sociale.

A doua zi, au părăsit tinuturile buzoiene pentru a onora o invitaţie din partea Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, nu înainte de a-şi exprima speranţa ca relaţiile dintre Comunitatea monahală “Casa Învierii” din Mirfield şi Episcopia Buzăului şi Vrancei să se permanentizeze şi să se concretizeze în vizite reciproce.

[1]Articol alcătuit împreună cu domnul professor Marius Cristian Dima.