Din timp în timp mai se aud porniri reci care strigă: Vrem spitale nu catedrale! Un amestec de planuri și o manipulare diriguită din tenebre îi face pe unii să creadă că nu au spitale pentru că au catedrale. Ei bine, nu sunt spitale pentru că nu sunt spitale, nu pentru că sunt catedrale. Nu sunt spitale pentru că cine face catedrale nu face și spitale. Fiecare lucrează după voie, după pricepere, după suflet. Probabil, dacă Dumnezeu dădea Bisericii sarcina îngrijirii medicale erau și spitale. I-a dat însă bucuria oblojirii sufletului și inspirația frumosului. De cele două se ocupă, iar ceea ce se face se vede, așa încât, deși trec ani, ierni, vânturi și frig, zidirile rezistă și stau ca noi, înfipte în locurile unde s-au născut.
Au mai și pierit unele biserici. Dintele vremii le-a răpus. Fie oamenii s-au mutat de pe acolo, fie nu s-au ostenit cât trebuiau, fie au vrut să dea bisericii forma vremii lor. Ba, undeva în Rusia, s-au îndrăgostit de cărămidă și mortar și au cărat cu totul biserica prin curțile lor, spre mirarea celor care au venit să o inventarieze și nu au mai aflat-o. Dar, asemenea cazuri sunt izolate. În rest, ce au lucrat oamenii pentru Casa Domnului cândva este tot ceea ce le-a mai rămas aici. Demult uitați după chip, pe un pomelnic îngălbenit li se mai citește în răstimpuri numele și nu mai mor nicicând. Așa se întâmplă și cu Bijuteria Buzăului, vechea Catedrală de la Episcopie. Iorga – dacă îmi amintesc bine – spunea că Buzăul este un oraș urât cu un turn în mijloc. Exagera puțin, influențat probabil de ulițele prost înseilate și casele pestriț ordonate. Oricum, nu făcea referire la Centrul Episcopal, inima Buzăului, locul în jurul căruia s-au ridicat cultură, școală, unitate de neam, începutul presei bisericești, tipar și pe unde au trecut nume mari precum Patriarhul Nifon, Luca din Cipru, Mitrofan, Dionisie Romano, Gavriil Munteanu, Nicolae Teodorescu, Gheorghe Tatattarescu, etc. Unii au făcut școli, precum Dionisie Romano, alții au tipărit primele ziare, precum Gavriil Munteanu, alții, cu pensula lor au lăsat în catedrală chipuri de sfinți, precum Tatattarescu.
Așadar, apariția Centrului Episcopal și neîntrerupta lui funcționare a adus cu valori umane și materiale importante. Dacă Episcopia este inima orașului, în inima acesteia, închisă parcă între ziduri și chilii, ca într-o cutie de bijuterii stă vechea Catedrală Episcopală, ctitorie a lui Neagoe Basarab, sau poate a lui Radu de la Afumați sau, cel mai probabil, a lui Radu cel Mare. Oricum, os domnesc a fost pus la ridicarea ei. Înălțarea acestei Biserici a fost legată de înființarea Episcopiei Buzăului, la aproximativ 1500 de ani de la nașterea lui Iisus.
Sigur, pe aici au mai fost urme de rugăciune și rugători. Un Sava de la Buzău, un Ulfila (primul traducător al Bibliei în altă limbă decât latina și greaca) sau, pierduți în vreme după numele lor, schimnicii de la Aluniș –Bozioru. Dar așezare ca aceasta nu a mai fost. Pentru a o face trainică în fapt, nu doar pe hârtie, Matei Basarab a rectitorit Catedrala de la Buzău în anul 1650, după cum dă mărturie pisania bisericii care mai zice: cercetat-am pe unde am aflat case dumnezeiești, făcute de alți domni bătrâni, strămoșii domniei mele și le-am întărit și le-am înnoit. Astfel, a înnobilat creația administrativă a domnitorului Radu cel Mare – care pe lângă reorganizarea administrativă a statului a înființat și două subunități bisericești, la Buzău și la Vâlcea, având împărțită jurisdicția simplu: fiecare cât va birui – ridicând această construcție sobră, total diferită de tot ceea ce s-a construit la Buzău.
Multe a văzut această biserică. Sub cupola ei au fost bucurii, înnoiri , dar și porniri pe drumul fără de întoarcere. Rămâne tăcută, discretă, ușor retrasă din calea zgomotului orașului. Că să o întâlnești, treci pe sub o arcadă de zid și o cupolă de clopotniță. Odată ajuns în fața ei, rămâi uimit. Ce minuni poate să facă omul cu ajutorul lui Dumnezeu! Viața Biserici „Adormirea Maicii Domnului” nu a fost ușoară. Multe năvăliri varvaricești – cum spune pisania -, a îndurat. Ba și sânge de creștin i-a adus nedreptăți, căci rușii împreună cu aliații lor mai uitau limitele, dar a rezistat. Au trecut pe aici trupele poloneze ale lui Zamoyski la 1600, apoi, la 1610 cele ale lui Gabriel Bathory, dar și muscalii în lupta lor cu turcii. Însemnările diverse aminteau că Episcopia era cu totul părăsită și robită și arsă de păgânii tătari în toți anii, ori sate, orașe frumoase/Toate până-n pământ arse/ La Râmnic și la Buzău/ Tot ferise Dumnezeu/ Din mănăstiri și din case/Tot rămăsese ne arse/Iar acum de curând/Le-au ars și-acelea de rând. De asemenea, în vremea lui Alexandru Ipsilanti, se găsea foarte rău stricată și dărăpănată…Și mărturiile curg, dar Bijuteria Buzăului a rezistat, ba a devenit mai frumoasă la fiecare refacere. Și-a păstrat farmecul vremurilor din care venea și s-a întărit precum cereau timpurile în care se afla.
Astăzi, mai frumoasă ca oricând, stă precum o doamnă peste care timpul s-a scurs în bucurie, fără semnele urâciunii vremii. Încă-i primește pe cei ce doresc să se închine, nefiind în niciun fel roasă de invidie că măreața ei fiică, noua catedrală, este în centrul atenției, iar vechea Episcopie a devenit Arhiepiscopie. Rămâne pentru totdeauna bijuteria orașului, locul unde verdele prea vesel al pomilor este estompat de aspectul ușor aspru al unor ziduri care nu s-au dat în lături din fața vitregiei timpurilor.
Nu am dorit să intru în prea multe amănunte istorice referitoare la această ctitorie voievodală (măcar ea să aibă sânge domnesc, dacă orașul are gene de târgoveți). Mi-am dorit doar să provoc călătorul să se oprească și să caute mai mult. Părintele Gabriel Cocora poate fi o sursă utilă pentru cei dornici să intre în detaliul istoric. Totuși… cine nu a fost la Episcopie și nu a văzut Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”, Palatul Episcopal cu foișorul său brâncovenesc și vechea clădire a Seminarului Tpeologic – aflată astăzi în mare proces de modernizare -, nu știe mai nimic despre Buzău. GAERIE FOTO: (sursă: Sănătatea Buzoiană și Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei
Citeste mai mult: https://sanatateabuzoiana.ro/buzaul-la-pas-v-bijuteria-buzaului/
Ceai de urzică
Blăjani – file de monografie
Recuperări istorice
Fascinația rostirii
Retropelerinaje Buzoiene
Daruri cu tâlc
