Aspecte istorice inedite privitoare istoricul Bisericii Greci

 

Unul dintre obiectivele istorice de mare importanță ale Buzăului este Biserica Greci. Situată în centrul orașului sfântul locaș nu este doar un loc de rugăcine, ci și un loc în care pulsează istoria. În lunga sa existență pe răbojul timpului s-au scris întâmplări și fapte care merită menționate, deoarece ele fac parte din patrimoniul cultural și istoric al locurilor. Materialul prezentat are ca obiectiv readucerea în memoria publica a câtorva aspecte inedite din istoria Bisericii Neguțătorilor, referitoare la contribuția unor personalități locale la înfrumusețarea sfântului locaș.

 

                                                                               *

Această biserică, cunoscută înainte vreme sub denumirea de ,,Biserica Adormirii a lui Caloian Căpitanul”, este zidită de Caloian Căpitan de Buzău[1] curând după anul 1700. În prima jumătate a secolului al XIX-lea însă, biserica se găsea complet ruinată, probabil din cauza deselor invazii care au fost către finele secolului al XVIII-lea şi a evenimentelor de la începutul celui de al XIX-lea.

Pe la 1843, climatul politic fiind mai calm, un descendent al ctitorului fondator, anume medelnicerul Nicolae Caloian, ţinând cont de solicitarea enoriaşilor, încuviinţează rezidirea acestei biserici[2]. Işi rezervă în acelaşi timp dreptul de a fi socotit printre ctitori el şi neamul lui. Pentru aceasta el cere ca să se formeze o epitropie care să strângă fondurile, căreia îi încredinţează şi el suma de 32.000 lei.

Fiind nevoie ca biserica să fie rezidită din temelie, necesitând, deci, pentru aceasta mulţi bani, lucrarea a început abia în vara anului 1847. Dar strângerea fondurilor mergea greu, iar evenimentul din 1848 era o piedică în plus şi a avut ca urmare încetinirea lucrărilor. Din această cauză nu se mai prevedea posibilitatea terminării. Se pare că ctitorul nu mai putea contribui cu nimic  peste ceea ce dăduse, deci Biserica se găsea într-un stadiu nu prea fericit, iar epitropia pe drept cuvânt, era îngrijorată, precum mărturiseşte într-un înscris: ,,fiindcă de la începutul clădirii acestui sfânt locaş şi până acum, vedem o mare prelungire”.

Pe atunci primar al Buzăului – preşedinte al magistratului[3], cum se numea – era clucerul Dumitrache Sărăţeanu, unchiul medelnicerului Nicolae Caloian. Dintre toţi membrii familiei Sărăţeanu, clucerul Dumitrache Sărăţeanu, a fost cel mai mult animat de sentimente religioase şi cel mai sârguitor în ridicarea de biserici şi repararea şi ajutorarea celor ce căzuseră în ruină.  De numele lui se leagă construirea bisericilor din Albeşti şi Nenciulești. Dacă în cazul celor două locașuri de cult sângele familiei îl îndemna să intervină, genrozitatea nu i-a lipsit nici în alte situații. A ajutat multe biserici, printre care și  biserica Greci. Intervenția a fost oarecum salvatoare.

,,Poporanii˝ de la Greci, în frunte cu epitropia, i se adresează lui în anul 1848, cu rugămintea de a primi epitropia și grijile aferente. Chemarea,,Cinstit Domnului marelui Serdar Dimitrie Sărăţeanu˝ printre altele spunea următoarele: ,,noi, zice adresa, având cinste în dumneavoastră, vă rugăm şi totodată vă poftim ca să binevoiţi a primi această  epitropie ce prin a noastră rugăciune voim a vă însărcina, încredinţaţi fiind de buna şi sufleteasca dorinţă a dumneavoastră asupra acestui sfânt locaş”

La vreme de mare nevoie nu pregetau să-l roage pe Dumitrache Sărățeanu și astfel :˝Subiscăliţii poporeni din poporul mahalaua grecilor din acest oraş Buzău, prin aceasta facem cunoscut Dv. că după neapărată trebuinţă ce cunoaştem că este pentru săvârşirea sfintei biserici ce se află începută de foştii până acum în fiinţă epitropi şi fiindcă de la începutul clădirei acestui sf. locaş şi până acum vedem o mare prelungire, noi având cinste în Dv., vă rugăm şi totodată vă pohtim ca să bine voiţi a primi această epitropie ce prin a noastră rugăciune voim a vă însărcina, încredinţaţi fiind de buna şi sufleteasca dorinţă a Dv. Asupra acestui Sfânt locaş, suntem siguri că şi veţi pune în lucru …**şi de la foştii epitropi condica ce se află alcătuită şi de duhovnicescul departament adeverită la margine, cum şi contractul meşterilor ce sunt legaţi cu facerea acestei sfinte bisericii şi potrivit acestor două acte , sunteţi pohtiţi a urma întocmai după a lor glăsuire, cum şi cu strângerea…..din condică cei care s-au strâns până acum dupe la cei ce sufleteşte au binevoit a dărui pentru clădirea acestei biserici, cât şi pe la cei pe viitor vor binevoi a dărui, trecându-le şi pe acelea într´acea condică şi a se subscri ; asemenea veţi primi şi orice alte venituri ale Sfintei biserici , cum şi câte vor fi …de unii şi de alţii şi cu un cuvânt orice interes veţi cunoaşte că-i este drept al bisericii, fără a se păgubi în cel mai mic drept al bisericii; pentru toate acestea dar, vi se dă Dv. această carte la mână ca şi oriunde veţi cunoaşte şi împotrivire, să urmaţi acelea ce veţi cunoaşte de cuviinţă. – 1848 Mai 15 – Preot Ceculescu, Mihai Căpitanu, Petrov Ioani, D… Ioan, Ioani Cojocar, Costache Cojocar, Sava Diacu, Anastase Teodoriu, Niţă Bădulescu, Nae Cojocaru.˝

.           Tot din această perioadă, din 28 iulie 1849, a existat un act de angajament al lui Ioan – tâmplar, care a lucrat stranele. La sfârşitul lui sunt scrise chiar de mâna clucerului Dumitrache[4], sumele ce le vărsa treptat tâmplarului, conform angajamentului: ˝ subiscăliţii încredinţăm printr´acest zapis precum că m´au legat a face…strănile din biserica grecilor cât vor fi trebuincioase  care străni să le fac întocmai după forma strănilor  de la Sfânta Episcopie, însă sadea iar nu săpate şi nici strungărie; aşezate în locul lor precum trebuinţa cere, dânduni-se lemenele şi scândurile trebuincioase şi de la August 10 să intru în lucru cu oamenii mei şi să nu lipsească din lucru până nu voi sfârşi toate strănile de lucru şi de aşezat; şi plata muncii mele bună învoială ce am făcut  este de fieştecare plasă:bucată câte talere 15 şi acum am primit lei 100 iar ceilalţi după înplinirea lucrului rânduri să am a-i primi şi pentru a mea legătură neştiind carte, am rugat pe scriitor de mi-au iscălit numele şi eu am pus degetul  ca să fie temeiu rugând şi pe cei ce au fost de faţă de s-au iscălit ca martori de s´au iscălit de martori.

                           Eu Ion tâmplar adeverez.

                           Serdar Dimitrie Sărăţeanu martor 

                           Iordache Diamandi martor

                           Mihai Căpitanul martor

                           Preot Mihai ot Greci martor

             Scris de mine cu zisa subsemenaţilor, mărturia mea.

                          Manolache Stamboliu˝

 

Dumitrache Sărăţeanu primeşte cu onoare și responsabilitate sarcina. Graţie influenţei, sârguinţei şi averii lui, numai într-un an, biserica este gata şi la 8 septembrie 1850 este resfinţită. Tot atunci i s-a pus bisericii şi o pisanie, în care clucerul Dumitrache Sărăţeanu, din modestie, nu şi-a asumat individual titulatura de ctitor. A cerut  să fie trecut alături de foştii epitropi, deşi munca şi ajutorul său, au fost de talia unui adevărat ctitor.

Pisania Bisericii

Pisania acestei cunoscute bisericii, aflată deasupra uşii de la intrare, are următorul conţinut:“Biserică şi casă a celui prin înalt sânt – 201 ani am primit în sânul meu rugăciunile, plângerile şi făgăduinţele fiilor mei când mă zidise evlaviosul meu fiu Badea Obreai în zilele prinţului Matei Basarab. Curgerea timpului aducându-mă în ruinare, bunul meu fiu răposatul în fericire medelnicerul Nicolae Caloian a jertfit 32.000 lei pentru o mă rînfiinţare, iar cu ajutorul celorlalţi fii ai mei: serdaru Dimitrie Sărăţeanu, Atanasie Poenaru, Costică Nicolau, fraţii Mihai şi Costache, Iona Iconomu, Sava Diamandi şi Stan Stănescu, împreună şi cu toţi iubiţii mei orăşani m-am adus în starea în care mă aflu. Cetitorule află că afară de mine uşurare nu e. Fericiţi ai mei că din credinţa lor exist. 1850. Săvârşită în zilele prinţului Barbu Dimitrie Ştirbei şi cârmuitor sf. Episcopii Buzău D. Filofteiu, sfinţită septembrie 8”.

Biserica Neguţătorilor, fiind una din bisericile reprezentative ale Buzăului, a atras de-a lungul anilor atenţia multor istorici. Deşi această biserică nu interesează decât sub aspectul contribuţiei pe care a avut-o un membru al familiei Sărăţeanu, textul pisaniei de mai sus atrage totuşi atenţia. În primul rând nu se cunoaşte sursa de unde a luat compunătorul[5]pisaniei ştirea că biserica a fost făcută sub Matei Basarab, de Badea Obreai. În arhivele Statului şi la Academia Română nu se găsesc decât acte posterioare anului 1700, de când Caloian era Căpitan de Buzău şi în toate este numită ,,Biserica Adormirii a lui Caloian Căpitan”. Nici la biserică nu s-a găsit vreo menţiune în acest sens. Erudiţia celui ce a compus pisania pune în oarecare încurcătură, în cazul când se încearcă contestarea afirmaţiei amintite mai sus. Singura soluţie ar fi să presupunem că aici a fost o biserică ruinată, pe ale cărei temelii Căpitanul Caloian a zidit ctitoria sa, aşa cum s-a întâmplat şi în alte părţi. Probabil alcătuitorul pisaniei a descoperit acest lucru prin ungherele tradiţiei. Oricum, surse suplimentare nu există.

O altă observaţie, referitoare tot la această pisanie, se poate face în legătură cu reproducerea ei de către profesorul Nicolae Iorga în lucrarea ,,Inscripţii din bisericile României[6]”. Deşi această inscripţie este de o frumuseţe rară, fiind redată într-o formă poetică, dar cu un text bogat în informații, în lucrarea marelui nostru istoric Nicolae Iorga ea este complet mutilată, după cum se poate observa din textul lucrării: “Biserică, casă a celui Prea Înalt, 201 ani am primit în sânul (mieu) rugăciunile şi plângerile şi făgăduinţele fiilor mei. Câţi (= căci) mă zidise evlaviosul meu fiu Badea Obredi în zilele prinţului Mateiu Basarab: curgerea timpului aducându-mă (în dărăpănare, am fost înnoită prin ostenelile) iubitului meu fiu, răposatul în fericire, medelnicul Nicolae Caloian: a jertfit 32.000 piastri pentru (zidire. Anul 1850.)”

Ultima parte a pisaniei lipseşte din motive obiective. La diversele estetizări făcute bisericii,  parte de jos a fost acoperită cu var şi astfel  a devenit ilizibilă. Abia mai târziu, după solicitarea făcută de Constantin Sărăţeanu pe lângă primarul oraşului, Sache Cătuneanu[7], textul a fost făcut iarăși vizibil integral. Profesorul Nicolae Iorga a cules-o, probabil, când nu era decoperită în totalitate. Rămâne totuşi inexplicabilă omiterea unor cuvinte din pisanie şi înlocuirea altora.

În cea ce priveşte numelui de ,,biserica greacă”[8] sau ,,negustorilor” nu este greu de explicat. Potrivit tradiţiei, se afla atunci în Buzău o colonie grecească, foarte numeroasă, compusă din greci adevăraţi sau bizantini. Majoritatea erau negustori. Unii erau foarte bogaţi și au putut contribui la reclădirea bisericii.  De aceea au obţinut favoarea ca slujba să se oficieze în limba greacă și evident, locașul a început să poarte numele ,,biserica Greci”. Pentru că principala activitate a grecilor era negoţul i s-a mai zis şi ,,biserica negustorilor”. Astăzi biserica este cunoscută în general după prima denumire, cea de-a doua fiind dată uitării aproape în totalitate[9].

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

[1] Se găsesc cărţi de scutiri acordate ,,bisericii făcută de Caloian Căpitan în oraşul Buzău”, de către Alexandru Ipsilant (1774-1782) şi confirmate în 1793 de Alexandru Moruz (1793-1796). Arhiv. Stat., Cond. Buzău, nr. 26, f. 233).

[2] Biserica deşi era într-o stare precară funcţiona totuşi, iar această concluzie o putem trage din faptul că la această biserică erau doi slujitori : Mihai sin Stan şi Ion sin popa Ştefan. Vezi, I. Ionaşcu, op. cit.,p.69.

[3]Regulamentul Organic, organiza administraţia comunală a oraşelor astfel: un consiliu comunal sub denumirea de magistrat, în care membrii erau aleşi de orăşeni pe timp de 2 ani dintre boieri, negustori şi reprezentanţi de bresle. În fruntea magistratului era un primar cu denumire de preşedinte al magistratului.

Clucerul Dumitrache Sărăţeanu, a fost în această demnitate de mai multe ori: 1836-1839; 1841-1844; 1848-1850 şi 1851-1852.

[4]La sfârşitul actului amintit clucerul Dumitrahe Sărăţeanu a ţinut o evidenţă a sumelor date

,,212-20- daţi la venirea mea de la Bucureşti

225-10- sfanţi daţi oct. 3

334-20-130- daţi când s-au apucat de aşezarea strănilor Noembrie 15.

225-100-sfanţi a doua zi de sfânta…

135-…..˝

[5]Cel care a scris pisania a fost Gavriil Muntean (1812-1869), pe atunci profesor la seminarul Episcopiei din Buzău. Această afirmaţie este făcută de Bazil Iorulescu, op.cit., p.199. Acesta afirmă de asemenea că Biserica a fost zidită pe la 1649 de Badea Obreai apoi s-a dărâmat şi a fost zidită pe la 1700 de Caloian Căpitanul, dar nu pe vechile ruine ci ceva  mai la nord. Nu face nici o menţiune despre sursa de informare. În lucrarea amintită mai sus este reprodusă pisania cu caractere latine. Autorii lucrării Marele dicţionar geografic al României, preiau informaţiile privitoare la biserica Greci  de la Bazil Iorgulescu, Vezi vol. II, p. 122.

A se vedea Pr. Gabriel Cocora, Gavriile Munteanu, primul director al Seminarului Teologic Buzău, în G.B. an. XXVIII ( 1969), nr. 11-12, pp. 1227 – 1231.

Edit. Institutului de Arte Grafice şi Ed. Minerva, Bucureşti, 1907, p. 366.

[7]A se vedea despre Athanasie I Cătuneanu, Valerian Nicoescu, Gheorghe Petcu, op. cit., p.193-194; Al. Gaiţă, Athanasie (Sache)  Cătuneanu, în ,,Muntenia”, an.VI, nr. 793/16 mai 1996.

[8]Dionisie Fotino menţionează că în Buzău erau şase biserici:,,una grecească, alta a târgului şi alte patru˝ ale căror nume nu le dă. Şi această relatare duce la concluzia că Biserica lui Caloian este una şi aceiaşi cu cea a grecilor, căci altfel ar fi fost amintită separat.

[9]Aspecte din istoria arhitecturală a bisericii:

Este o construcţie de mărime impozantă, având o lungime de 32 de metri, o lărgime de 17 metri şi înălţimea zidurilor de 10 metri. Are forma bazilicilor romane fără sânuri şi cu altarul semicircular. Este zidită din cărămidă şi mortar. Zidul are o grosime de 1 metru şi este aşezat pe un soclu de piatră, cu fundaţii de var hidraulic. În exterior are un brâu sprijinit pe nişte stâlpi în formă de pilaştri sub cornişă. Acoperişul este în şarpantă cu două înclinaţii laterale şi este semicircular deasupra Sfântului altar. Învelişul este de piatră. Biserica are trei turle, două mai mici pe pronaos şi una mai mare pe naos. Aceasta a fost demolată deoarece era aplecată într-o parte din cauza faptului că a putrezit una din grinzi. După o perioadă în care biserica a stat fără această turlă a fost refăcută. În interior biserica este susţinută pe 8 coloane masive cilindrice.

Pictura bisericii s-a făcut în anul 1915 de către Dimitrie Nicolau.  A fost lucrată în ulei, iar figurile sfinţilor erau mari, robuste şi bine proporţionate, având vizibile influenţe apusene. Icoanele sunt mai vechi şi foarte frumos executate.

Tâmpla a fost făcută de lemn sculptat artistic dar cu schelet de metal. Are ornamentaţii cu viţă de vie şi trandafiri. Este lucrată cu măiestrie şi încadrată cu icoane frumoase. Cele patru icoane împărăteşti sunt lucrate în argint şi dau un aspect de solemnitate şi măreţie. Pe coloana din stânga, în mijlocul bisericii este amvonul. Acesta este de lemn sculptat artistic şi are aplicate icoane mici foarte frumose. Deasupra este un vultur sculptat în lemn, dat cu schlagmetal. Amvonul este un obiect de valoare artistică.

În faţa bisericii se află clopotniţa bisericii zidită în anul 1873. Este formată din parter şi două etaje. Parterul este din piatră cioplită primul etaj este din cărămidă, iar cel de-al doilea din scândură. În curtea bisericii se mai aflau două case.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

S-ar putea să-ți placă și