Lacrimi

La data de 5. mart. 2005, de sâmbăta morţilor, după ce la slujba de dimineaţă s-a rugat pentr cei ce au plecat pe drumul veşniciei, părintele Mihai Năstase a fost chemat de Tatăl Cerecsc acasă, în împărăţia pe care a prpovăduit-o şi a aşteptat-o.

Trecerea sa în această nouă dimesiune a exitenţei s-a produs în urma unui accident stupid care a curmat atât viaţa cât şi strădania pâmântească a părintelui, confirmându-se încă o dată că judecăţile şi « unghiurile de vedere” ale Tatălui ceresc sunt diferite de ale noastre.

Părintele Mihai Năstase s‑a născut în comuna Vadu‑Paşii, la data de 28 ianuarie 1953. A absolvit Seminarul Teologic din Buzău în anul 1978 şi al Institutul Teologic de grad universitar din Bucureşti în anul 1982.

Misiunea preoţească şi-a început-o la parohia Coţatcu,com. Podgoria, judeţul Buzău, în anul 1979.

Cea mai mare parte a activităţii sale pastorale şi-a desfăşurat-o în parohia Gherăseni din judeţul Buzău, unde a fost transferat la cerere la 1 mai 1988.[1]

Activitatea pastorală şi gospodărească a părintelui Mihai Năstase poate fi sintetizată în cuvintele biblice: Deci eu foarte bucuros voi cheltui şi mă voi cheltui pentru sufletele voastre, deşi, iubindu-vă mai mult, eu sunt iubit mai puţin ( II Cor. 12, 15).

După o activitate bogată în care uşile casei şi ale inimii erau mereu deschise s-a despărţit de această lume cu conştiinţa că prin tot ceea ce i-a fost dat să treacă, a experimentat adevărul că suferinţa îl purifică pe om, îl sfinţeşte şi-l apropie de Dumnezeu.

Prohodirea părintelui a avut loc în biserica Sf. Apostol Andrei din oraşul Buzău, după ce sicriul a fost înconjurat de dragostea celor pe care i-a păstorit.

Semn al faptului că iubirea de frate este darul cel mai plăcut care se aduce lui Dumnezeu, aşa cum spunea Sfântul Ioan Gură de Aur, alături de soţia, de fiicele, de mama şi de celelalte rude ale părintelui la slujba de prohodire a participat un sobor de 45 de preoţi care au împlinit prin ataşamentul lor la suferinţa familiei cuvintele Scripturii: Datori suntem noi cei tari să purtăm slăbiciunile celor neputincioşi ( Rom. XV, 1).

[1] Pr.Paul Negoiţă, Monografia Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din parohia Gherăseni, Edit. Sfintei Episcopii a Buzăului şi Vrancei, Buzău, 2002, p. 64.