Schimbarea plutea în aer. Comunismul căzuse pe drumul economiei. Se recunoștea învins, prin Gorbaciov. Ceaușescu funcționa în trecut, motiv pentru care, la plecare din București, prietenul sovietic a spus: Nicolae nu va sfârși bine!

Știa de atunci sau doar intuia?

La scurt timp, Revoluția a venit împreună cu lovitura de stat, născând prima loviluție din istorie.

Intestinele sociale au avut frământări mari, până când s-a produs trecerea de pe versantul fricii, spre cel al euforiei.

Se frângea istoria în două. Românii plecau spre o lume diferită, bună, considerată de unii; mai puțin bună, pentru alții. Cu siguranța, putea fi altceva pentru toți românii, dacă aveam puterea să rupem cu trecutul.

Dar nu despre teoria schimbării vreau să scriu, ci despre …cum au făcut unii revoluție, mai ales că sunt știri despre un… revoluționarul precoce.

Un politician, chiar de la noi, a spus că a început revoluția de pe 14 decembrie. E posibil să fie adevărat. Depinde doar ce tip de revoluție a făcut.

Au mai fost și alții care doar cu revoluția s-au ocupat o viață. E vorba de Revoluția Socialistă, evident. Dintre ei, unii au schimbat semnul, alții au rămas revoluționari neadaptați și au pierit. Probabil, revoluționarul precoce despre care vorbeam, a trecut din revoluție …în revoluție. De să nu primească drepturi, dacă s-a adaptat?

Nu toți au reușit o așa acrobație…Unii chiar au fost derutați profesional de schimbare și nu au speculat momentul, așa cum s-a întâmplat cu personajul povestirii noastre, tovarășul Pruteanu, care, din cauza sectorului de activitate, a încercat să inventeze  o revoluție interioară, când după Revoluție a rămas fără obiectul muncii. Cum s-a manifestat frământarea lui? I-a cerut episcopului de Buzău să-l hirotonească preot, fiindcă rămăsese fără serviciu. Răspunsul? Mi s-ar usca mâna dacă aș face așa ceva!

Pruteanu, fost profesor de istorie, avea rolul de om al sistemului pe lână Episcopia Buzăului. Trebuia să raporteze și să îngrădească securistic tot. Aceasta era meseria lui.

Nu era îndeletnicire simplă, mai ale în vremea episcopului Epifanie, care nu prea se lăsa impresionat de prezența securistului. Studiase la ruși și cunoștea sistemul.

Viața tovarășului Pruteanu era grea. Îi făcea farse de tot felul. Îl uita pe unde mergea, de cele mai multe ori. Alteori îl anunța eronat ora plecării, pentru a nu putea ajunge la ceremonii. Episcopul mergea cu mașina, Pruteanu …nu găsea mijloc de transport în comun în intervalul orar respectiv. Raporta din …burtă.

Trebuia să participe la fiecare slujbă și să informeze dacă s-a spus ceva care aducea atingere orânduirii socialiste. Foarte adesea, până ajungea….rata momentul și trebuia să scrie povești, care erau ușor de demontat. Cerea voile de pe care se vorbea să aibă ce consemna, dar vorba …zbura. Nu se mai putea prinde în raport.

Preoții nu aveau voie să rostească cuvântări vorbind liber. Trebuiau citite. Nu întâmplător urmașa comuniștilor spunea: decât să vorbesc liber și să spun o prostie, mai bine am o foiță și citesc. Avea reflexe.

Sigur, doctrinar nu aveau cum să spună prostii, slujitorii bisericii. Prezența unui securist oficial, însă, instaura și menținea starea de control. Oricum, la discuțiile purtate cu delegați străini nu putea participa și nu avea control. În rapoartele pretinse de la instituțiile bisericești, primea rezumate de discuții despre…Sfânta Treime, Sfântul Duh, Maica Domnului, fix ce nu-i preocupa pe comuniști. Deci, deși trebuia să se țină scai, nu-i era deloc misiunea ușoară.

Aceste om de partid, plătit să facă…marcaj la episcop, pe data de 16 decembrie, lucra și el precoce la ….revoluție.

La centrul episcopal, a chemat preoții din oraș, să stabilească măsuri anti-revoluționare, în cazul în care Timișoara ar fi cuprins și Buzăul.

Una dintre spaimele permanente al comuniștilor, era folosirea clopotelor pentru alertarea populației. Au vrut ca bisericile să rămână fără clopote, dar nu au avut curajul să impună măsura. Acum …ardea. Iar Pruteanu trebuia să facă ceva, să prevină ce s-ar fi putut întâmpla. Existența clopotelor îl chinuia. Așa că a convocat preoții și li s-a adresat cu glas mare:

– Tovarăși preoți, trebuie să luăm toate măsurile, pentru ca la Buzău să nu se întâmple nimic. Vă cer să păziți clopotele! Să nu fie trase!

-Domnule Pruteanu, noi suntem preoți, nu paznici. Nu putem sta să păzim clopotnițele, iar dacă vin grupuri de huligani,cum spuneți, oricum nu ne putem împotrivi cu violență. Avem și noi o haină…a răspuns, cu voce degajată, trimisul episcopului.

-În cazul în care se trag clopotele, veți fi arestați!  a urlat isteric securistul.

-Puterea stă în mâna dumneavoastră, tovarășe, nu la noi, a răspuns iarăși părintele. Aveți de făcut o treabă ușoară, mergeți la biserici și luați limbile de la clopote. Atunci nimeni nu mai poate alerta populația.

Cum în acele momente se temea mai mult de zgomot, decât de ce gândeau preoții sau de reacția credincioșilor care nu ar fi auzit chemarea clopotelor după rânduială, și-a luat geanta și a plecat glonț. A cerut să-l ducă protopopul cu mașina la fiecare parohie. Punea limbile în servietă și dormea liniștii. Poate îl și decorau șefi, precum Maria Lazăr. A ajuns la biserica Gârlași -ca de pe acolo venise ideea -, și cu cravata strâmbă, parul deranjat și înfierbântat ca orice …revoluționar, a urcat apăsat la clopot. Printre urme de porumbei și sub raidul aerian al unui liliac, deranjat în plină zi, a cerut ferm îngrijitorului să-i de imediat limba de la clopot. Să se urce, să o desprindă și să i-o dea. Om simplu, care nu cunoștea discuția și nici pe cel care voia să continue prostia omenească a lui Creangă, îi răspunse destul de amuzat:

– Ia-o, matale. Eu sunt om bătrân și nu pot ridica două tone, dar iți țin geanta…

Nu mai redau scenele de furie prin care a trecut anti-revoluționarul și nici de ce era pasibil preotul pentru umorul lui. Din fericire, pe data de 21, un tab a venit la Episcopie pentru a-l duce pe Episcop la Palatul Comunal, de unde vechea putere fusese alungată. Preotul era în tab. Pruteanu stătea pitit. Rolul de securist pe lângă Episcopie, nu i-a prins prea bine. A fost greu, având în vedere felul preoților de a fi și a gândi. A fost și dăunător pentru o carieră politică ulterioară. Auzise prea multe cuvântări religios-morale și nu mai putea avea lejeritatea unei obținui, așa cum o făceau cei fără Dumnezeu. Dacă ar fi supravegheat altă instituție, probabil devenea politician de succes, iar astăzi avea certificat de revoluționar. Păi nu la revoluție fusese?!

Iar Buzăul ar fi avut doi …revoluționari precoce.