Două …circulare

 

Două circulare. Nu au nimic, sau aproape nimic în comun. Doar fermitatea exprimării. Imperativul.

Una, povestită de părintele Agârbiceanu, pe care nu o cred reală. Cealaltă, redată de mine, deci reală.

Despre ce povestește Ioan Agârbiceanu? Despre drama unui preot, o suferință aparte.

Se spune că slujitorul unei parohii avea o slăbiciune mai altfel. Era tulburat teribil la Liturghie de către ciobanii care treceau prin preajma bisericii unde slujea. Nu era deranjat de zgomotele turmei, ci de muzica ciobanilor. Cântau atât de frumos încât părintele se punea pe joc și uitata de toate. Juca și nu mai ținea cont de nimic, până când oierii se depărtau de biserica lui. Odată, de mai multe ori, un an, mai muți ani, paharul s-a umplut. Oamenii nu voiau să mai îngăduie așa stare neplăcută a lucrurilor. Și-au stabilit delegați și i-a trimis la vlădicie, să se plângă de patima preotului. După un timp, Vlădica l-a chemat la ordin pe slujitorul Domnului. L-a întrebat ce se întâmplă la el în sat și cum este posibil să aibă un asemenea comportament, în timpul celor sfinte.

Fără ocolișuri, părintele i-a povestit ierarhului de ce duh este chinuit. Cu lacrimi i-a mărturisit cum patima jocului pune stăpânire pe el când aude muzică și cum nimic, absolut nimic, nu-l poate opri. Doar ultima notă a cântecului îl dezleagă.

L-a privit duios dar și curios superiorul său ierarhic, pe preot. Și-a chemat secretarul. Acesta s-a așezat așteptând să scrie pedeapsa împricinatului. Episcopul însă, în mod ciudat, nu i-a dictat nimic, ba din contră, l-a trimis să caute un taraf.

A ajuns cu muzicanții la palat. I-a vârât înăuntru, iar ierarhul le-a cerut să cânte. Și-au acordat strunele și au dat drumul nebuniei sunetelor. Cuprins de duhul neputinței, părintele a început să joace. A jucat până ce hainele de pe el au început să se înmoaie în sudoare. Nimic nu l-a putut opri, nici privirea superiorului, nici uimirea secretarului și nici nedumerirea lăutarilor. De greaua patimă a momentului a fost ușurat doar de mâna fermă a vlădicii, care la un semn, a oprit muzica, asemenea unui mare dirijor. S-a potolit și părintele din joc. Aștepta să primească osânda, iar secretarul să o pună pe răboj. Cu glas hotărât, episcopul a zis:

-De astăzi înainte poruncesc să nu mai treacă cioban cu turma, în zi de Liturghie, pe lângă biserica părintelui. Să fie înștiințat tot norodul!

Adevărată sau nu, istorioara mi-a sunat în urechi atunci când am deschis un plic de la Episcopia Buzăului, în tinerețile mele.

Dar despre ce era vorba?

La început de viață și de drum, căutările sunt intense. Reflexele cercetării prin cărți și prin trecut, rămân ca o dulce alinare a noii etape de acomodare la o viață consumată în rutină. Studiile se termină, dar parcă tot mai ai poftă de iscodit. Nu știu pentru alții cum a fost, dar mie așa mi s-a întâmplat, motiv pentru care am început să caut ce e vechi și trebuie scos la iveală. Am devenit membru al Societății de Științe Istorice și am dorit să demonstrez că nu e o întâmplare. Am început să caut subiecte inedite. Așa am ajuns să cercetez trecutul schitulețului Flămânda, din Blăjani. Mic și uitat de lume, atât de uitat încât nici în inventarele Episcopiei nu se afla, așezământul mi-a dat prilejul să-l cercetez și să public în Mosaios, revista Muzeului Județean Buzău, un studiu întins pe câteva file bune.

Cum orice scormonire poate aduce și nemulțumiri, le-am simțit și eu. Demersul meu a fost contestat, iar afirmațiile mele referitoare la neglijarea de către centrul episcopal a obiectivului, au deranjat, în eșalonul doi. Dacă cele amintite au creat nervozități, afirmațiile mele conform, cărora istoria bisericuței ar fi avut mai multe date, dacă preotul Ispas, fost slujitor la Sorești de Blăjani, nu ar fi fost înmormântat cu vechea Evanghelie, pe care erau însemnări, au dus la furtună.

Ierarhul a cerut deshumarea preotului, pentru a-i lua prețiosul document, pe care, micii cronicari – așa cum îi numea Iorga pe cei care lăsau însemnări pe cărțile sfinte- au scris.

Era mult timp de când preotul părăsise vremelnicia. Cu moderație, am cerut ca totul să rămână cum era. Preotul a fost lăsat să doarmă cu odorul sfânt în brațe, după tradiție.

Părea că seninul administrativ se așternuse. Doar că, după o vreme, a venit o circulară care cu fermitate spunea: începând de astăzi, preoții să nu mai fie înmormântați decât cu evanghelii noi!

Deci, așa cum spuneam la început, cele două circulare nu au nici în clin, nici în mânecă una cu cealaltă.

….poate doar fermitatea, ineditul și… posibilitatea ca turmele de oi să mai treacă, cel puțin pe lângă bisericuța de pe valea Flămândei.

Bisericuța de la Sorești, de pe valea Flămânda

 

Date personale: Mă numesc  Iulius-Paul Negoiţă și sunt fiul al preotului Iulian Negoiţă şi al Anicăi, de profesie economistă. M-am născut în comuna Vintilă-Vodă, la data de 19 iunie 1975 și sunt căsătorit cu Mirela, din anul 1997. Avem doi copii, Matei  și Andrei. Referințe studii: Am absolvit Seminarul Teologic „Kesarie Episcopul” din Buzău și sunt licențiat al Facultăților de Teologie ( Patriarhul Iusitian) și Farmacie (Carol Davila) Am urmat şi cursuri de formare în  Islanda, Cipru, Marea Britanie, Letonia  și  Germania. Am obținut, în 2002, titlul de doctor în Teologie la Universitatea  București. Vorbesc Engleză, Franceză, Spaniolă și am cunoștințe medii de Italiană și Rusă. La nivel de citit și tradus mă descurc și în Germană și Greacă. Activitate profesională: Domeniul ecleziastic: Sunt preot din anul 1997.  Întâi am fost  la Parohia Gherăseni și din 2002 sunt preot la Parohia Sfântul Apostol Andrei din Cartierul Micro 14 - Buzău. Am primit toate gradele onorifice până la cel de iconom stavrofor, iar în perioada 2010-2014 am fost judecător la Consistoriului Mitropolitan. Conform celor relatate în lucrarea 500 de personalități buzoiene. Cea mai importantă realizare pentru cariera de preot este considerată a fi contribuția la construirea ansamblul bisericesc din Cartierul Micro XIV, în centrul căruia se află Biserica „Sfântul Apostol Andrei”. Domeniul didactic: Am fost cadru didactic la Seminarul Teologic, Liceul de Artă și Colegiul Economic Buzău. Am funcționat la Inspectoratul Școlar Județean Buzău. Am fost în echipa de conducere și în corpul de inspector. Am fost purtător de cuvânt al instituției, pe toată perioada activității, adică timp de 8 ani. Din 2010, am fost director la  Palatului Copiilor Buzău, Școala Postliceale Sanitare Buzău și Colegiul Nicolae Paulescu din Râmnicu Sărat. Domeniul  farmaceutic: Ca farmacist, activez, încă de la înființare, în cadrul lanțului independent de farmacii „Iris Pharm”. Activitate filantropice : Am acordat burse de studiu pentru elevi care au urmat cursuri universitare și postliceale în domeniul medical, premii literare și artistice în cadrul concursurilor de profil și am susținut ameliorarea situației materiale a unor familii sărace. De asemenea, am susținut financiar apariția cărților de debut ale unor autori tineri și lucrări ale unor scriitori consacrați. Am susținut financiar și apariția unor lucrări bilingve pentru comunitatea rromă. Activitate civică : Am candidat în două rânduri la Consiliul Local Buzău și am obținut două mandate de consilier independent (2008-2012; 2012-2016). Am fost președintele Comisiei de Cultură, Culte, Minorități, Sport, Sănătate şi Asistență Socială. Din poziția de independent, în anul 2012 am candidat pentru funcția de primar al Municipiului Buzău, clasându-se al doilea, după candidatul USL, obținând un procent de 30,5% din voturi, respectiv 17.404 voturi. Activitate publicistică: Sunt editor la Editura Omega, calitate în care am editat și tipărit la tipografia proprie un număr peste 500 de lucrări. Ca jurnalist am fost membru în comitetul de redacție, editorialist sau publicist la  Ziarul Lumina, Jurnalul National, Revista Teologică, Mousaios, Glasul Adevărului, Analele Buzăului, Opinia, Sănătatea Buzoiană, Cronica de Buzău, Educația creștină, Lacrima, Viața Buzăului, Șansa Buzoiană, Tezaur. Am fost realizator de emisiuni radio și televiziune. Sunt autor sau coautor al mai multor volume de eseuri, proză, spiritualitate, istorie, pamflet politic: 40 de rânduri, Marchitanii roșii, Prin grădina lui Ilf și Petrof, Monografia Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Comuna Gherăseni, Cuvânt spre Cer - antologie de poezie religioasă ( coautor), Prin spini, Lectura șoaptei, Pagini de istorie locală.  Afilieri:  Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bucureștii - Secția Proză. Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România - Filiala București Membru al Colegiului Farmaciștilor din România - Colegiul București Pasiuni Călătoriile, arta, creșterea animalelor și cultivarea plantelor.

Lasă un răspuns:

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Site Footer

Sliding Sidebar

Despre mine

Despre mine

Paul Iulius Negoita

Recent Posts

Facebook