Animalul exotic trebuie lăsat în mediul lui

Un articol de: Eugenia Golub – 17 Mar, 2011

În ultimul timp, câinii şi pisicile, ca animale de companie, au început să aibă concurenţă serioasă în animalele exotice, aduse de la mii de kilometri depărtare. Mulţi iubitori de animale au făcut pasiuni pentru iguane, scorpioni, şerpi, tarantule, papagali vorbitori, broaşte ţestoase, maimuţe şi porcuşori de Guineea. Ce îi poate determina pe oameni să-şi aleagă animale de companie atât de neobişnuite şi unele chiar periculoase? Poate să fie dorinţa de diversitate, de a fi altfel. Un lucru este cert. Cum oamenilor le place să trăiască în colectivitate, în familie, aşa şi aceste animale exotice ar trebui să fie lăsate să trăiască în mediul lor natural, alături de alte vietăţi, şi nu într-o cuşcă ţinută în apartament.

În ultimii ani, numărul iubitorilor şi al crescătorilor de animale exotice s-a ridicat simţitor. Poate că acest lucru se datorează şi faptului că unele dintre animalele de acest tip sunt mai uşor de întreţinut decât cele obişnuite, ca timp, efort depus şi spaţiu utilizat. Reptilele, de exemplu, pot rămâne mai multe zile singure în locuinţă, nesupravegheate, şi nu au nevoie să fie mângâiate, plimbate, pieptănate. Pe de altă parte, multe vietăţi exotice suferă din cauza tratamentului de îngrijire neadecvat. Fiecare fel de animal în parte are cerinţele sale de îngrijire şi hrănire. Nu este la îndemâna oricui să astâmpere foamea unui şarpe, dar pasiunea trece peste incoveniente, se pare. Sau tocmai aici este farmecul creşterii unui astfel de animal. Suspansul, ideea că nu oricine poate ceea ce poţi tu…Dorinţa de a epata, de a fi la modăCiteam undeva că o familie din Marea Britanie are în casă nu mai puţin de 80 de creaturi exotice: şerpi, dragoni bărboşi, şopârle, broască ţestoasă, rozătoare, manguste, sconcs şi altele de acest gen. Fiecare persoană care a văzut astfel de vietăţi doar la grădina zoologică nu poate să nu-şi pună întrebarea ce determină un om să-şi ia astfel de animale de companie. Să fie oare dorinţa de a epata, de a fi diferit de semenii săi? Sau poate că este satisfacţia de a fi stăpânul unui animal de pradă, periculos, de care se teme orice muritor. Despre acest aspect am vorbit cu psihologul Taisia Trica, directorul Centrului Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică Buzău, care ne-a oferit câteva lămuriri: “În ultimii ani, preferinţa pentru animale exotice a crescut în toată lumea, şi automat şi în România. Exotice sau nu, tot animale sunt. Problema nu sunt ele, ci modul în care alegem să le creştem. Din punctul meu de vedere este important să identificăm motivele ce stau în spatele alegerii unui animal. Un copil sau chiar un adult poate alege un animal din mai multe motive. Unul ar fi că a văzut o astfel de vietate, a cules informaţii şi îi place, şi-o doreşte, ceea ce reprezintă o decizie realistă, care va atrage după sine şi un comportament pozitiv, sau o altă situaţie este văzut-plăcut-luat şi apoi uitat, ceea ce este o decizie nefundamentată şi nu va avea un efect educativ. Un alt motiv pentru a achiziţiona un animal exotic este acela că e “la modă”. Nevoia de apartenenţă îi determină pe copii sau tineri să facă lucruri şi gesturi doar pentru că aşa procedează şi ceilalţi. Un al treilea motiv este o dorinţă de evadare, de a crea lumi îndepărtate. Această dorinţă poate ascunde un spirit de aventură, dar şi o stare de nemulţumire asupra prezentului.”Reptilele sunt periculoase pentru copiiAdulţii trebuie să ştie că îngrijirea unor animale exotice în casă, în special a unor reptile, este un lucru destul de periculos pentru copii. Acestea le pot provoca copiilor răni, muşcături, înţepături, zgârieturi, care trebuie tratate imediat la medic, deoarece anumite reptile pot fi purtătoarele unor boli care sunt transmisibile la om. De exemplu, broaştele ţestoase (dar şi alte reptile) sunt recunoscute drept purtătoare de Salmonela. Microbii şi germenii se află în excremente, pe podea şi chiar pe animale. Şerpii pot reprezenta şi ei un real pericol pentru copii, chiar şi cei de mici dimensiuni. Forţa unui asemenea animal nu trebuie subestimată niciodată. Dacă totuşi vă doriţi un animal exotic în casă şi aveţi şi copii, este bine să alegeţi unul inofesiv pentru cel mic: papagal vorbitor sau porcuşor de Guineea, în nici un caz reptile periculoase. Înainte de a-l achiziţiona este bine să consultaţi un medic pediatru, să vorbiţi cu medicul veterinar despre creşterea, îngrijirea, necesităţile şi riscurile pentru o anumită specie sau exemplar dorit, să stabiliţi reguli şi responsabilităţi pentru fiecare membru al familiei, ce este voie în relaţia cu animalul şi ce nu. Şi părinţii, la fel ca şi copiii, trebuie educaţi, spre binele familiei şi al animalului.Animalele ţinute în casă au soarta florilor tăiateDespre acest subiect am vorbit şi cu părintele Paul Negoiţă, slujitor la Biserica “Sfântul Apostol Andrei” din Buzău. “Teribilismul oamenilor a dus la forme aberante de raportare la mediu în general, şi la unele specii de animale, precum cele exotice. Sunt situaţii în care omul ţine în captivitate asemenea animale, rupte din mediul lor natural, de multe ori în condiţii improprii, doar pentru a-şi satisface nevoia de teribilism sau excentricitate. Desigur, copiii zilelor noastre îşi doresc mici animale şi tot felul de vietăţi pentru a le ţine companie. Copilăria de astăzi nu mai are farmecul rural de altădată, cei mici nu mai “socializează” cu aceste vietăţi, ci acum există o piaţă a acestor animale. Cu toate acestea, ţinerea în locuinţă, în captivitate a unui asemenea animal nu este utilă nici educaţiei copilului, care nu va înţelege nevoia de libertate a acestor necuvântătoare, nici bietelor vietăţi captive şi nici sănătăţii familiei. Trebuie să înţelegem că fiecare necuvântător are locul şi rolul său şi trebuie admirat în cadru natural, nu chinuit, încarcerat printre gratiile cuştii de apartament, mai mici sau mai mari. Aceste animăluţe au soarta florilor tăiate care supravieţuiesc o vreme şi dispar. Molitfele Sfântului Trifon sunt un argument important, acestea fiind un blestem împotriva tuturor dăunătorilor pentru a proteja munca şi râvna omului. Vietăţile nu sunt blestemate pentru a muri, ci sunt trimise acolo unde le este locul, pentru a nu strica munca asiduă a gospodarului, sau pentru a fi ucise chiar de acesta. Aceste rugăciuni sunt o dovadă a grijii pe care Dumnezeu o are faţă de păstrarea echilibrului firesc dintre om, cosmos şi toate celelalte vieţuitoare. De aceea, se poate constata că orice rupere de mediul natural al unei vietăţi este o încălcare a echilibrului sădit de divinitate în lume, şi nu un act de grijă, de caritate. Oamenii care se simt singuri şi au nevoie de afecţiune au posibilitatea să adopte un pui din propria specie, un om, şi nu un animal, căci mediul de vieţuire a omului sunt familia, societatea, nu însingurarea şi abandonul, lăsând în seama lui Dumnezeu animalele, căci El are grijă de păsările cerului şi de crinii câmpului”, a spus pr. dr. Paul Negoiţă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

S-ar putea să-ți placă și