Dermatoscopia gândirii

Nu cu mult timp în urmă am făcut bunele oficii și am postat pe facebook un anunț despre o acțiune de voluntariat, făcută de un doctor inimos, care avea ca obiect trei zile de consultații dermatologice gratuite. Programările prin telefon au început să curgă, iar ușile clinicii, dacă nu ar fi fost bine unse, ar fi încasat ceva uzură suplimentară. Cum este și firesc, oamenii sunt interesați de starea lor de sănătate și fac forte bine. Aș rosti un truism, să mă arunc în argumentări despre importanța depistării la timp a diferitelor afecțiuni, mai ales a carcinaoamelor. De aceea, sunt de apreciat cei care-și fac timp și pentru ei și se îngrijesc de sănătate. În acest context, am asistat și eu la câteva dialoguri la recepție. Totul a mers bine. Însă, dacă sănătatea pielii a rămas în mâna dermatologului, candoarea dialogurilor a trecut și pe la urechile mele în câteva cazuri. Cineva, foarte simpatic, a trecut rapid pragul și cu un soi de grabă a cerut câteva informații despre investigațiile pentru verificarea sănătății alunițelor și, apoi, ex abrupto, a atacat problema care-l măcina direct… și primarul ăsta a tăiat toți copacii! E clar că locul plângerii era „potrivit”, iar o dermatoscopie ar fi rezolvat problema (!?!). Dacă nu era subiectul pomilor, cu precizie, interlocutorul ar fi agățat de gaică altă temă, poate nu de pe la noi, ci din capitală. Oricum, niciun argument de genul … va fi mai bine, va fi mai frumos, și plantele, asemenea oamenilor, mai îmbătrânesc, sau că au crescut urât și fac mai mult deranj decât aduc beneficii… nu au ținut. Nu era nici locul, nici momentul, dar se dăduse drumul discuției, uitând fiecare de ce venise pe acolo. Nu puține dialoguri dintre noi românii, pornesc de la obiectivul întâlnirii și alunecă rapid spre politică sau spre administrație. Sigur, este de înțeles și nu este de blamat apetitul pentru discuții, care vizează evaluări publice, însă pare obsedant. La fotbal, la frizerie, în autobuz, oriunde, sistemul nostru de gândire și subiectele conversației alunecă spre politic și spre administrativ. Răfuiala este permanentă, dar fără să comunicăm doleanțele celor din sistem, îi luăm la tocat mărunt între noi. O fi bine, o fi rău? O fi eficient sau nu? O fi necesar?

Noi, românii, în modul nostru labirintic de a aduce teme în discuție, plecăm de la un punct oarecare și deviem fatal către cei care ocupă poziții publice, persoane pe care de altfel le delegăm prin vot, iar după ce am făcut-o le contestăm între noi orice acțiune. Plăcerea criticii ne absoarbe și indiferent câte lucruri bune ar face cineva este imposibil să nu-i găsim cusur sau să nu ne grăbim cu evaluarea, fixația pe care o avem pentru discuțiile politice este o dovadă că încă nu am ajuns la nivelul de detașare, deci detașare nu ignorare, a unor fenomene care, în mod normal, nu ar trebuii să facă obiectul discuțiilor cotidiene. Insistența cu care vorbim despre politică nu este altceva decât un reflex creat de istoria pe care o ducem în spate. Cărăm un trecut complicat, în care partidul era în tot și în toate și nu putem concepe, încă, faptul că impactul politicului nu trebuie să fie atât de mare în viața instituțiilor, chiar și în cazul celor publice, și mai ales în viața privată. Cât despre ideile sau inițiativele pe care le avem, desigur, ele sunt bine venite, dar pentru a produce efecte trebuie transmise și argumentate acolo unde se iau deciziile respective. Dezbaterile între noi nu au finalitate practică. Rămân doar forme prin care parazităm conversațiile pe teme care sunt total diferite. Deși suntem bombardați cu tot felul de teorii ale conspirației și trăim veșnic cu impresia că unor forțe ascunse li se cășună pe noi în fiecare zi, în realitate viața noastră poate funcționa bine și fără obsesia discuțiilor politice. Spre exemplu, englezii, când discută despre fotbal, o fac piramidal. Noi, românii, sărim brusc, ca un ac de pik-up ce se învârte în cerc, tot la politic. Deși, fiți convinși, dacă șase luni guvernul pleacă în vacanță, nu-i vom duce lipsa, iar dacă sunt înlocuiți niște copaci nu înseamnă că cineva are poftă să distrugă trecutul în care stăm atât de bine înfipți.

Citeste mai mult: https://sanatateabuzoiana.ro/dermatoscopia-gandirii/

Date personale: Mă numesc  Iulius-Paul Negoiţă și sunt fiul al preotului Iulian Negoiţă şi al Anicăi, de profesie economistă. M-am născut în comuna Vintilă-Vodă, la data de 19 iunie 1975 și sunt căsătorit cu Mirela, din anul 1997. Avem doi copii, Matei  și Andrei. Referințe studii: Am absolvit Seminarul Teologic „Kesarie Episcopul” din Buzău și sunt licențiat al Facultăților de Teologie ( Patriarhul Iusitian) și Farmacie (Carol Davila) Am urmat şi cursuri de formare în  Islanda, Cipru, Marea Britanie, Letonia  și  Germania. Am obținut, în 2002, titlul de doctor în Teologie la Universitatea  București. Vorbesc Engleză, Franceză, Spaniolă și am cunoștințe medii de Italiană și Rusă. La nivel de citit și tradus mă descurc și în Germană și Greacă. Activitate profesională: Domeniul ecleziastic: Sunt preot din anul 1997.  Întâi am fost  la Parohia Gherăseni și din 2002 sunt preot la Parohia Sfântul Apostol Andrei din Cartierul Micro 14 - Buzău. Am primit toate gradele onorifice până la cel de iconom stavrofor, iar în perioada 2010-2014 am fost judecător la Consistoriului Mitropolitan. Conform celor relatate în lucrarea 500 de personalități buzoiene. Cea mai importantă realizare pentru cariera de preot este considerată a fi contribuția la construirea ansamblul bisericesc din Cartierul Micro XIV, în centrul căruia se află Biserica „Sfântul Apostol Andrei”. Domeniul didactic: Am fost cadru didactic la Seminarul Teologic, Liceul de Artă și Colegiul Economic Buzău. Am funcționat la Inspectoratul Școlar Județean Buzău. Am fost în echipa de conducere și în corpul de inspector. Am fost purtător de cuvânt al instituției, pe toată perioada activității, adică timp de 8 ani. Din 2010, am fost director la  Palatului Copiilor Buzău, Școala Postliceale Sanitare Buzău și Colegiul Nicolae Paulescu din Râmnicu Sărat. Domeniul  farmaceutic: Ca farmacist, activez, încă de la înființare, în cadrul lanțului independent de farmacii „Iris Pharm”. Activitate filantropice : Am acordat burse de studiu pentru elevi care au urmat cursuri universitare și postliceale în domeniul medical, premii literare și artistice în cadrul concursurilor de profil și am susținut ameliorarea situației materiale a unor familii sărace. De asemenea, am susținut financiar apariția cărților de debut ale unor autori tineri și lucrări ale unor scriitori consacrați. Am susținut financiar și apariția unor lucrări bilingve pentru comunitatea rromă. Activitate civică : Am candidat în două rânduri la Consiliul Local Buzău și am obținut două mandate de consilier independent (2008-2012; 2012-2016). Am fost președintele Comisiei de Cultură, Culte, Minorități, Sport, Sănătate şi Asistență Socială. Din poziția de independent, în anul 2012 am candidat pentru funcția de primar al Municipiului Buzău, clasându-se al doilea, după candidatul USL, obținând un procent de 30,5% din voturi, respectiv 17.404 voturi. Activitate publicistică: Sunt editor la Editura Omega, calitate în care am editat și tipărit la tipografia proprie un număr peste 500 de lucrări. Ca jurnalist am fost membru în comitetul de redacție, editorialist sau publicist la  Ziarul Lumina, Jurnalul National, Revista Teologică, Mousaios, Glasul Adevărului, Analele Buzăului, Opinia, Sănătatea Buzoiană, Cronica de Buzău, Educația creștină, Lacrima, Viața Buzăului, Șansa Buzoiană, Tezaur. Am fost realizator de emisiuni radio și televiziune. Sunt autor sau coautor al mai multor volume de eseuri, proză, spiritualitate, istorie, pamflet politic: 40 de rânduri, Marchitanii roșii, Prin grădina lui Ilf și Petrof, Monografia Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Comuna Gherăseni, Cuvânt spre Cer - antologie de poezie religioasă ( coautor), Prin spini, Lectura șoaptei, Pagini de istorie locală.  Afilieri:  Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bucureștii - Secția Proză. Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România - Filiala București Membru al Colegiului Farmaciștilor din România - Colegiul București Pasiuni Călătoriile, arta, creșterea animalelor și cultivarea plantelor.

Lasă un răspuns:

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Site Footer

Sliding Sidebar

Despre mine

Despre mine

Paul Iulius Negoita

Facebook