Sigur, grădina e mare și multe specii se plimbă prin-trânsa. Și eu, asemenea dumneavoastră, mă întâlnesc zilnic cu tot felul de personaje, unele picate de-a dreptul din poveștile lui Creangă, altele fugite printre rimele lui Macedonski, iar altele, copii strâmbe din Caragiale. Povestea care urmează este ficțiune, desigur. Așa ceva nu poate exista în realitate. Și totuși eu v-o spun, ca atunci când am trăit-o într-un vis urât, din care m-am trezit și am strigat: Doamne, în ce țară suntem?! Nu știu câți dintre dumneavoastră ați avut curiozitatea să participați la o ședință de consiliu local. Eu nu am mai făcut-o de pe vremea când eram consilier local, nu-mi lipsea exercițiul, dar am fost invitat să particip la o astfel de ședință, undeva, la o aruncătură de băț de Buzău. Fără prea mare tragere de inimă am ajuns pentru a-mi susține un punct de vedere despre o chestiune de interes comunitar. Ei bine, orice îl interesa pe mai marele locului – omul care funcționa după adaptatul dicton „totul sunt eu”. Am constatat rapid că preocuparea majoră era o temă subsidiară care nu era nici generală, nici sănătoasă. Dar, dacă venea de la mai marele locului, o parte dintre consilieri și-au asezonat o morgă plină de preocupare. În această atmosferă am fost luat „la rost” mai ceva decât Zuckerberg. Primarul, om destoinic, cel puțin în rezolvarea problemele personale, cu un catastif în mână, era supărat nevoie mare că spațiul unde funcționa o farmacie nu s-ar fi aflat în acte în localitatea T, ci în G. Ce să zic, o fi T, o fi G, de unde era să știu eu? Eram doar chiriași, iar de când ne știm acolo, așa scria prin hârtii. Mi se părea atât de lipsit de importanță, încât chiar mi-a fost greu să înțeleg speța. Și totuși o problemă era și este. Primarul și-a ofertat spațiul, situat în localitatea T, spre închiriere unui alt furnizor de servicii farmaceutice. Până aici totul este în regulă. Joc corect. Provocarea edilului însă nu era una ușoară. Pentru o farmacie, este nevoie de minimum 50 de m2 și nu-i avea, iar pentru a înființa o oficină, adică un pui de farmacie, există o piedică: nu trebuie să mai existe o farmacie propriu-zisă în localitate. În astfel de condiții, singura cale de a rezolva problema era scotocitul prin geografie și modificarea granițelor satelor. Credeți-mă, dragi cititori, am văzut multe, dar așa ceva… Am văzut oameni care se luptă să facă istorie, am întâlnit indivizi sus-puși de soartă dar incapabili să se ridice la rolul hărăzit de istorie, dar un primar care să-și dorească să intre în geografie nu am întâlnit până acum. Așa caz, nici Caragiale nu a avut și nici prin „Las Fierbinți” nu au abordat. Știam că doar Rusia se învecinează cu cine vrea ea, nu și comuna G. Așadar, mare atenție în ce sat vă culcați și unde vă treziți! Geografia este o bagatelă pentru un primar cu mai multe mandate. Nu știu dacă granițele locale sunt bolnave și trebuie unse pentru a pica puțin mai încolo, însă granița normalității este în metastază. M-am gândit și am văzut multe, dar așa ceva… încă nu am văzut și nu am auzit. Nu am dat nume deși, cu siguranță, aceste rânduri ar fi stârnit mai mult interes. Fenomenul în sine m-a marcat. Să ajungi să te gândești la modificarea granițelor unui sat pentru a-ți rezolva o problemă personală, de altfel minoră, chiar e o culme la care cu greu se ajunge. Mai rău decât atât nu te poți face de poveste!
Citeste mai mult: https://sanatateabuzoiana.ro/granite-si-interese/
