Politicile măririlor salariale sunt sabotate din interior. Orice s-ar spune, anumite salarii au crescut iar odată cu ele, teoretic ar trebui să crească și performanțele. Este un clar dezechilibru între salariile angajaților din privat și veniturile bugetarilor. Acum, pentru ca ceea ce câștigă angajații statului să fie o certitudine pe termen lung, sectorul privat trebuie împins înainte, trebuie să se ajungă la o depășire a veniturilor celor din privat, față de angajații statului. Altfel, mărirea nu este sustenabilă și va trebui să fie compensată prin creșterea impozitelor și taxelor ascunse sau la vedere. În definitiv, nu este important doar ce salariu ai, ci care este capacitatea de cumpărare, sau, mai simplu spus, dintr-un leu cât îți rămâne ție și cât ia statul.
Revenind însă la tema propusă, ai sentimentul că fără o reorganizare, eficientizare legislativă și procedurală, veniturile mai mari oferite bugetarilor sunt doar un abur cu iz electoral. Eforturile fiscului de colectare nu pot acoperi golurile bugetare, deci viitoarele nevoi salariale ale unui stat care vrea să-i trăiască bine angajații, fără o dinamizare a muncii la stat și o schimbare totală de atitudine în relația cu pompa de bani: sectorul privat. Fără aceste schimbări, mai devreme sau mai târziu lucrurile vor lua întorsături nedorite, fie pentru că statul va fi nevoit să-și restrângă activitatea, să externalizare anumite servicii sau să anuleze prin diferite mijloace valoarea încasată de personalul bugetar.
Și cum cel mai bun exemplu este o istorioară, iar cele mai utile învățăminte sunt cele trăite, vă voi relata una, în centrul căreia se află Direcția de Sănătate publică, pentru că tot este un ziar cu specific medical.
Depun un dosar la Direcție pentru obținerea unei autorizații de construire. Nu de funcționare, ci de construire. Așa cere legea. Cer să construiesc un local care, după investiție, ar putea fi o farmacie. Totul va ține de piață, evident. E doar o solicitare pentru ca proiectantul să știe ce condiții specifice să prevadă în proiect. Atât în această fază. De la camera 9 mi se răspunde politicos că nu găsește în lege posibilitatea ca o persoană fizică să facă o farmacie, ci doar o oficină sau drogherie. Cele două, în fapt sunt cam același lucru, prima în măsură mai mare, a doua cu același specific. Dar aici nu era vorba de forma juridică de organizare a unei entități medicale, ci doar de un spațiu privat. Confuzie mare atunci când aduc argumentul similarității. Dosarul a devenit greu. Au fost autorizate cimitire private, dar o farmacie? De fapt un spațiu comercial care va fi supus mai târziu evaluării reprezentanților ministerului?
A ajuns sus, la director. Și stop. Așteptă. Sună. Suportă mustrările secretarei meru pusă să mintă, tocmai de directoare. A început joaca dea hoții și vardiștii. Văzând că nu pot găsi soluții de comunicare și nici un timp în agenda doldora a doamnei directoare – de altfel fostă colegă -, i-am trimis, mai în glumă mai în serios un telefon cadou să pot comunica.
Oricum, temenele s-au întins și ceea ce nu pricepe directorul nostru este că prin întârzierile repetate la autorități se pierde timp și statul, cel care o plătește pe domnia sa, pierde bani. Practic, lucrează chiar împotriva entității plătitoare.
Cum? Simplu. Dacă nu poți începe lucrarea vânzătorul de materiale nu vinde, fabricantul stă cu marfa pe stoc, constructorul nu dă oamenilor de lucru, contractele nu se respectă, TVA –ul nu se încasează, posibila viitoare activitate începe mai târziu, deci un om care ar fi primit un salariu și ar fi plătit contribuții nu lucrează. Privind macro, chestiune pare măruntă. Dar dacă ar calcula cineva câte dosare sunt în așteptare pe la autorități și câți bani ai statului sunt blocați chiar de oamenii pe care statul îi plătește va ajunge la concluzii îngrijorătoare. Statul este sabotat și împiedicat să câștige de proprii angajați, iar măsurile politice bune sunt omorâte din fașă.
Așadar, dacă nu se grăbesc termenele, dacă nu există factori responsabili pentru impactul economic al fiecărei decizii, politica de majorare a salariilor nu va da roade. Niciunde în lumea asta nu poți câștiga la mai mult muncind la fel. Poate politicienii au intenții bune, dar dacă nu sunt ajutați mare lucru nu se va alege din țara aceasta. Deci, dragi autorități, treceți la Pasul II: schimbarea atitudinii legislative și comportamentale. Doar personajele lui Caragiale erau convinse că statul dă, că de aceea este stat, să dea. Noi, restul, ca să primim trebuie să și aducem bani la buget.
