România lui 2018. Țara funcționează, de multe ori, incredibil. Dihotomia public-privat este gândită în cheie comunistoidă. Statul s-a procopsit cu tot felul de specimene umane. Unele harnice și pașnice, precum Leneșul din America Centrală și de Sud, adică absenți mai mereu și apucați când fac rău. Altele reconstituie părți din viața șacalului. Vocația? Nu există! Înțelegerea realității economice? Imposibilă pentru un tipul funcționarului prăfuit! Luciditatea? Nu, invidie care roade adânc.
Așa stau treburile. Destule reguli proaste, sunt aplicate optuz, de minții închise, măcinate de resentimente.
Conștienți sau nu toate realitățile de mai sus, au totuși o pretenție: să nu le spui adevărul despre cum sunt. Și-ar dori să ne minunăm toți nătâng, precum curtenii din basmul Hainele cele noi ale împăratului.
Nu merge așa!
Noi, românii, pentru a ne descurca în fața realităților pe care credem că nu le putem schimba, trăim o viață dublă. Vorbind pe la colțuri, în loc să spunem clar și răspicat adevărul. De dragul unei false diplomații și pentru o pace mincinoasă, tăcem. tăcem. tăcem.
Nu ne apărăm. Ne uităm peste zare. Atunci când focul arde la capul satului, ne facem că nu vedem. E mai comod așa. Doar când este la noi în șură, strigăm după ajutor. Nu vine nimeni, evident. Doar nu arde casa lor.
Cred că trebuie să luam atitudine unii pentru alții și pentru noi. Să-i sancționăm pe toate căile pe cei care nu-și înțeleg rostul, prin instituțiile publice.
În acest scop, vă spun și eu povestea unei ființe care l-a luat pe…doar interesele baronului care a numit-o, în brațe.
Deloc fetiță, ci om matur, personajul m-a răscolit. Nu doar pricini personale de nemulțumire m-au făcut să las acest text scris, ci groaza că tot felul de personaje a căror genă s-a alterat din cauza slugărniciilor de tot felul, sunt plătite și susținute să țină cârma dreaptă și nu sunt în stare să-și facă treaba.
Originea confuză și frica pierderii unui loc cald, le întunecă atât de mult rațiunea, încât lucrează prost. Legea?! Nici vorbă despre ea! Doar satisfacerea intereselor celor care i-au numit.
Seci pe dinlăuntru, fac orb ceea ce li se cere, îngenunchind vasalic în fața ordinelor distructive.
Am fost cândva la o emisiune și, colocvial, întreb moderatorul dacă are subiecte pe care nu și-ar dori să le ating. Mi-a răspuns, franc: Spuneți orice, doar de șeful meu să nu vă luați! El este singurul telespectator care trebuie să fie mulțumit.
Haideți, totuși, să nu mai cruțăm realitatea de bisturiu. Poveștile din instituții pot avea rol curativ. Am un vis, că oamenii nu vor mai lucra pentru un șef temporar, ci își vor aminti că lucrează pentru om în general, iar în cazul unor instituții precum Casa de Asigurări, pentru măria sa contribuabilul. Are și el dreptul să primească mult, aproape, bine, rapid și să fie cât mai mulțumit.
Sigur, această instituție suferă de o boală de sistem: monopolul. Așa cum al doilea copil îl educă pe primul, o instituție bolnavă nu poate fi vindecată din interior, ci doar prin aruncarea ei pe piața liberă, unde tonusul este altul, ajustările și eficiența cresc, iar amintirea permanentă a misiunii – adică grija pentru cel ce contribuie – nu poate fi ignorată, pentru că el, umilul din hârțoage, capătă chip atunci când nu mai vrea să-și asigure sănătatea la cei care nu vor să-l respecte.
Între noi fie vorba, pe o piață liberă, fără coerciția statului, în câteva luni cântă cucul printre brazii din fața Casei de Sănătate din Buzău. De ce scriu despre această instituție? Cum de am curajul să scriu și să vorbesc despre stăpânii vieții și ai morții, pentru furnizorii de servicii medicale?! …nici eu nu știu cum de m-am făcut că nu observ… Dar cui ar folosi ca toți să tăcem?!
Cred că trebuie să ne spunem punctul de vedere, să vorbim despre ceea ce ne surprinde sau ofensează.
Pe mine m-a surprins, sau mai bine zis m-a șocat, un răspuns primit de la conducătorul instituției, care suna cultic: iar și iar spuneți că au ajuns medicamentele la pacienți! Păi bine dragilor, dar care mai este misiunea noastră? Care mai este rostul unei asemenea entități statale? Pentru ce pacienții contribuie gros la îndestularea financiară a celor care lucrează în sistem, dacă nu pentru ca să le fie urmărit binele? Când am văzut un asemenea mesaj am crezut că este dintr-o frizerie, unde tăiatul de ici și colo face toți banii. Dar, dureros venea de la gardienii dreptului la bunăstarea celor care de voie și mai ales de nevoie pun în punga comună bani albi pentru zile negre.
Am înțeles, după această teribilă scăpare, că oamenii și-au pierdut busola, nu știu pentru cine sunt acolo și nu au viziunea prin care să se asigure că cei care-i plătesc sunt respectați.
Am mai înțeles de ce misiunea unei instituții trebuie afișată peste tot – pe acolo nu prea am văzut-o – ca lucrătorul, slujbașul, atunci când vine dimineața să știe pentru cine vine, iar atunci când primește leafa să știe pentru ce o primește. Nu știu ce subiecte mai sunt pe la concursurile pe post, dar cred că ar trebui introdusă o probă de recitare din memorie a misiunii instituției, pentru a fi asumată comportamental, de către cei care apar pe statul de funcții.
Când nu vor mai fi slugi politice, ci profesioniști, cei din Casa de Asigurări, își vor aminti permanent: sunt plătit de contribuabil și munca mea este în folosul lui. Deci, medicamentele și orice serviciu legal trebuie să ajungă la clientul meu.
Eu, funcționarul depind de el, de contribuția lui îndelungată, iar el trebuie să se bucure de servicii corecte.
Din păcate, funcționarii au interese de grup. Nu spun ceva nou, știu. Însă stridența manifestării notifică imposibilitatea însănătoșirii, fără schimbarea nebunilor care au ajuns să conducă sanatoriul.
Să coborâm puțin din sfera infracțională, practicată la Buzău, la câteva evaluări etice.
Nu este posibil să faci pe surda, dar să vrei la horă. Un scaun cald nu poate umbla cu roțile peste coaste de cadavre. Bolnavul nu este oaia de muls a baronului!
Indiferent cât de urât a fost drumul spre funcție și cine este cel care te numește, vezi cine te plătește și care misiunea ta acolo.
Altfel, ești pecinginea vremii tale.
septembrie, 2018
Retropelerinaje Buzoiene
Fascinația rostirii
Blăjani – file de monografie
Cuvant despre Cer
Ceai de urzică
Daruri cu tâlc
