Dintre toate ziarele tipărite din Buzău, Opinia mi-a fost mai aproape de suflet. Am scris în Opinia, au relatat echidistant despre activitatea mea, uneori chiar laudativ. Mi s-a părut că merită să colaborez. Simțeam și influențele politice, însă nu am rămas cu impresia că este ziar-tonomat.
Spiritul lui Corneliu Ștefan, un ziarist cum nu a fost altul la Buzău, despre care a scris foarte frumos Dorin Ivan, parcă ținea ziarul în vremea lui…. romantică. Opinia chiar a reprezentat ceva în spațiul media local.
Sigur, am rămas și dezamăgit atunci când pentru bani a publicat mizeriile livrate de PSD despre mine, la rubrica publicitate electorală. Nu m-au mirat materialele și nici nu mi-au creat reacții. PSD –ul este ca un cărbune. Când arde frige, când e stins murdărește. Bine nu face niciodată. Era culmea să am pretenții de la așa grobieni!
Opinia totuși părea că-și continuă drumul, deși era în faliment împreună cu celelalte firme ale lui Toma. Acțiunile la purtător ascundeau identitatea acționarului, dar se știe că Toma l-a deținut mereu. Zvonurile despre preluarea de către Preda, sau Bostan sunt povești. Toma îl dă în spinarea lui Călin Bostan să-l finanțeze ilegal de la Primărie. Dacă au ajuns acțiunile pe mâna domnului Bostan, doar pentru a putea primi stipendii publice fără riscuri, este răspunderea domniei sale. Călin Bostan e un om pe care, de altfel, l-am apreciat, pentru că știe să scrie. Nu pot nega ceea ce este evident. Dacă din pană a ajuns unealtă…nu are decât să plătească, în solitar cu stăpânul.
De când Toma s-a cuplat definitiv la PSD, ziarul e în cădere. Nu măi este de opoziție, așa cum vrea să se dea. Are o politică editorială mai perversă decât toate celelalte publicații. Mai toți ceilalți sun pesediști și …gata. Conducătorul iubit de ei îi plătește și ei cântă. Opinia însă, critică doar atât cât să-i scoată mai bine în evidență pe Toma și Ciolacu. Critică de contrast. Cei doi trebuie să fie percepuți ca pesediștii buni. Ce umor negru! Pesediști buni! Gogoși pentru naivi, evident.
Așa că, Opinia pare ziar cu know how mexican. De ce mexican? Simplu, Mexicul, ca mai toate statele sud- americane brăzdate de dictaturi, a avut un partid care simțea nevoia să-și arate inteligența, simulând democrația. Partidul Revoluționar Instituțional își exercita puterea democratic. Simula existența democrației, păstra câteva cotidiane critice – chipurile -, organiza alegeri și chiar critica guvernul civil. În fapt controla toată presa prin credite, publicitate și acorduri de promovare cu instituțiile conduse de oamenii partidului.
Pe lângă rolul doxologic la adresa celor doi prinți de la PSD, opinia mai are o destinație perversă. Este canalul prin care sunt plătite câteva voci critice de la nivel național, unele dintre ele în relație cu Buzăul. Scopul? Tăcerea când e vorba de Buzău, Ciolacu și Toma.
Când nu merge cu bani, încearcă alte mijloace de acomodare cu ziariștii, așa cum a procedat cu România te iubesc! când se filma emisiunea “Județe la stăpân”, Buzăul nu a apărut, deși..era îndreptățit.
M-a amuzat modul lingușitor în care, exact în perioada respectivă, Opinia îl descoperise tocmai atunci pe Alex Dima, unul dintre realizatori. El era buzoian de o viață, dar atunci l-au aflat. Interesant!
Sunt convins că rațiunea pentru care Buzăul a scăpat de teribila emisiune nu a fost aceasta. Alex Dima e un om mult prea serios, dar stilul mexican extrem de pervers e marca Opinia din epoca PSD stăpân la bani.
Cam așa joacă opinia, pe scurt. Concluzia mea este simplă. Vreți o opinie corectă, nu pierdeți timpul cu opinia.
