Blocul 105C
Intenția inițială era să scriu un mic text, aparent fantastic, în care, un autobuz, plin cu pensionari plimbați gratuit, circula prin Buzău. Circula de ani buni, iar pensionarii erau fericiți pentru că nu plăteau.
Obsedați de ideea gratuității transportului nu observau că lumea în jurul lor se atrofia. Copiii li se mutau în alte zări, vecinii mai tineri dispăreau, posibilitățile lor erau din ce în ce mai mici… În timp ce ei circulau, totul se scumpea: apa, gunoiul, impozitele. Și totuși… continuau de ani buni să creadă că sunt privilegiați, că ei chiar nu plătesc nimic pentru transportul public gratuit. Și au continuat să circule, până într-o zi când mașina s-a oprit… nu mai era combustibil. De ce? Pentru că tinerii au plecat și nimeni nu mai avea cine să asigure venituri suficiente la bugetul local.
Atunci, așa de târziu, au aflat adevărul. Au realizat că banii de combustibil erau de la copiii lor, de la vecinii lor și nu de la primar. S-au trezit buimaci și și-au sunat cu dor copiii. I-au întrebat de ce au plecat… Răspunsul unanim: fiindcă voi l-ați votat! L-ați votat și posibilitățile noastre de supraviețuire s-au anulat!
Nu este proză fantastică, ci descrierea cuminte a unei realități mult mai dure.
Pare ciudat ceea ce spun?! Este o realitate! Buzăul e un oraș îmbătrânit. Un oraș în care minciuna, că un primar cumsecade dă transport gratuit pensionarilor, a ținut cu zecile de ani. De fapt transportul îl ofereau cei ce plăteau impozite și taxe. În spatele acestui privilegiu totul s-a ruinat. Buzăul a devenit un oraș obosit, fără locuri de muncă, al doilea în topul șomajului din țară. Un oraș în care transa transportului gratuit a distrus enorm.
Politicienii locali știau că acesta poate fi singurul argument electoral. Restul nu i-a mai interesat. Consecințele sunt dezastruase pe termen lung. Tinerii au plecat din lipsa perspectivelor. Fără infrastructură, fără economie, fără universitate, fără viitor, tineri și mai puțin tineri, au plecat. Dacă această stare de cubanizare va continua, nimic bun la orizont. Deja, depopularea este un fenomen accentuat.
Deunăzi, am ajuns în blocul 105. Am bătut din uşă în uşă. Nimeni. La etajul patru a deschis, în fine, cineva. Stăpân peste bloc, locatarul de la ultimul etaj, asemenea unui geograf, a început să redea nume de ţări şi să le asocieze cu fiecare apartament din bloc. Toţi vecinii au plecat! Nevoia i-a împins. În aşa ritm de depopulare Buzăul tinde să devină blocul 105C.