Povestea Caprei roșii

Povestea fermei noastre începe, cumva, din copilărie, atunci când, pe dealurile din Blăjani, păzeam caprele bunicilor, o activitate de vară, intensă, la început impusă, apoi din dragoste pentru animăluțe. Acolo, până în 1990 mai toți aveau capre. Vegetația e propice, iar pentru aceste animale nu se dădeau cote la stat. Exista o formă de pășunat cu rândul, pe care ai mei nu o agreau și una individuală. Multe zile mi-au răpit căprițele. Căram cărți cu mine, dar nu îmi dădeau pace. Caprele sunt din fire neastâmpărate.

Așa a început povestea. Nu credeam că va mai continua, până când, în 2017, am reîncercat să învii ceva din trecut. Mi-am propus să-mi cumpăr două-trei capre, pentru familie. Am căutat în satul nostru, și mi-am dorit să fie roșii, așa cum erau cele din copilărie.

Am găsit un sătean dispus să mi vândă, dar nu a vrut una sau două ci toate, adică în jur de 30. M-a citit rapid că nu mai știu bine despre ce este vorba și mi-a strecurat, chiar și doi țăpișori, drept capre. Era februarie și nu prea puteai ghici. Așa că…am luat cât m-am priceput. Prima locație am stabilit-o în Blăjani. Am construit un adăpost modest. Am cumpărat furaje. Și am constatat că nu mai e ceea ce era. Posibilitatea de a găsi un îngrijitor care să nu fie bine însiropat cu  Roșu de Blăjani, vinul zonei, din viile peste care a trecut și Matei Basarab, era nulă.

Deoarece dețineam o suprafață generoasă, de peste 5 hectare, la Banița, Buzău. Le-am mutat acolo, doar după două luni. A fost o primăvară superbă. Gândisem să aplic metode moderne de pășunat rotativ și să irig superba pășune, situată între grădinile de legume ale satului și liziera de salcâmi, care străjuiește râul Buzău. A  fost o vară grea. Din iulie iarba s-a uscat. Nu am reușit să construiesc un sistem eficient de irigare. A fost o vară pierdută pentru producție. Nici caprele nu erau forte fericite. Vântul sufla din toate direcțiile. Am hotărât că nu este locul potrivit. Așa că am plecat iarăși în..  transhumanță. Ne-am așezat la Focșănei, la 3 Km de Buzău. Aici deținem o suprafață de generoasă de teren, aveam deja o mică gospodărie, la care am adăugat și grajdurile pentru capre, pe care l-e am construit și dotat cu instalații de alimentat cu apă, fose de scurgere, instalații de iluminat, cameră de muls, magazie pentru furaje și moară pentru pregătirea hranei.

Pe lângă toate acestea, am avut o vară de ..studiu. Ne-am documentat sub toate aspectele asupra noii noastre activități. De asemenea, am cumpărat încă 15 capete de capre românești, de foarte bună calitate, comparativ cu ceea ce luasem inițial. Am cumpărat și primele capre din rasa anglo-nubiană și rasa boer, din țară. Am început să port discuții pentru îmbunătățirea calității genetice a turmei. Am adus capre din Cehia, Slovacia și Portugalia, toate cu pedigriu. Am învățat ce înseamnă calitatea și am construit două direcții de lucru. Am păstrat caprele românești pentru producția de lapte, iar cele anglo-nubiene pentru reproducție. Nu a fost ușor să adaptăm caprele din Portugalia, care, de la ramurile de măslin, au ajuns în miez de iar la fân uscat. Am avut și mici pierderi. A trebuit să ne punem în lucru experiența anterioară.

Ne-am tratat singuri căprițele care au avut probleme de acomodare la climă. Soția mea este medic și vă garantez, face suturi și intervenții de orice mai bine decât un veterinar, iar de tratamentul medicamentos m-am ocupat, testând eficiența medicamentelor umane. Sunt foarte eficiente.

În decembrie, deja totul era sub control și nu am mai avut niciodată probleme medicale. În afara unor dificultăți la fătare, nimic nu a mai cerut intervenție …medicului și farmacistului.

3. Sistemul de furajare este tradițional. Folosim cerealele obținute de pe terenurile pe care le dețineam deja și lucernă de pe terenurile noastre. În toamna lui 2018 am reînsămânțat cam 7 h de teren cu lucernă nedrajată, deoarece dorim să intrăm într-un program de monitorizare Bio, din acest an. Am construit adăpostul cu alee de furajare. Nu avem încă utilaje, dar avem grijă ca animăluțele să fie furajate bine hrănite. Rezultatele s-au văzut. Animale foarte sănătoase și mult mai productive.

2018 a fost un an bun. Am început să fim cunoscuți și foarte căutați. Ne-am dotat cu o mașină-frig și am început să trimitem laptele la domiciliu, pe bază de abonament. Principalul produs vândut a fost laptele, brânza și, în cantități încă foarte mici, zerul.

6. Despre investiții, îmi este greu să vorbesc. Nu au fost mici. Probabil, undeva la 20.000 de euro s-au ridicat. Mă refer la construirea și dotarea adăpostului și la investițiile în partea de genetică. Terenurile și mare parte din materialele de construcții le aveam, precum și toate utilitățile.
7. Sfaturi? Să aibă curaj. Nu este doar o activitate de producție și corvoadă, este și de agrement. Curaj. E bine să înceapă cu căprițe românești, care sunt și ieftine și bune de lapte. Calitatea laptelui este foarte bună. Dacă doresc producție, rasa anglo-nubiană este perfectă, dar și prețul caprelor este pe măsură.
8. Să ne perfecționăm. Este o activitate complexă, cu multe verigi. Ideal este să poți duce procesul de producție și valorificare până la capăt. Din acest motiv anul acesta ne dotăm cu un laborator de producție digitalizat, care nu necesită forță de muncă. Vom continua să investim în tehnologie.

Pentru următorii ani, obiectivul nostru major este să păstrăm calitatea produsului. Oferim consumatorilor un produs natural, sănătos, extrem de valoros nutritiv – nu mai amintesc despre calitățile laptelui de capră -, obținut în condiții de igienă perfectă, etichetat conform cerințelor legale și oferit la domiciliu. Avem formație medicală și vrem să-i facem pe semenii noștri să înțeleagă că este bine să devină producători, iar dacă nu vor sau nu pot, e bine să fie exigenți cu ceea ce mănâncă. Noi ne-am dorit să știm ce mâncăm și oferim celor care cumpără exact ceea ce consumăm noi.

Sale!