România haotică – cum suferă producătorii și consumatorii locali, împreună

Am făcut pe facebook grupul Piața buzoiană – produse, servicii, activități comunitare, dintr-un motiv simplu: nevoile buzoienilor să se întâlnească.

Buzăul, ca multe alte orașe, a devenit paradisul marilor lanțuri de retail. Acestea au primit sprijinul din plin al administrației locale și au fost privilegiați, mai mult decât ne imaginăm, în comparație cu producătorul și comerciantul local. Deși prin campaniile electorale se înălțau osanale antreprenorului local, prin tot ceea ce s-a întâmplat după acestea, rândul celor care produc și vând produse și au capital și marfă autohtonă a scăzut. Îmi amintesc cât de tare se agăța în campania electorală actualul primar de Buzău de haina localilor. Nu a trecut multă vreme și participa la deschiderea unor noi magazine de retail, unde afirma că …le-a ajutat și le va mai ajuta.

În tot acest timp, firmele locale s-au închis, una câte una., iar producătorii temerari supraviețuiesc greu.  Acum, în vreme de criză, golim stocurile celor din afară, indiferent de ce calitate sunt. Oamenii nu au soluții alternative, pentru că nu se întâlnesc în comunitățile județene, comunale sau orășenești. Târgurile s-au închis și fiecare își vede marfa, muncită cu sudoare, putrezind prin curte.

Postările cu agricultori disperați nasc solidaritate virtuală, dar cu puține rezultate practice. Mai apar și comentarii de genul: să o doneze! Dar aceste sunt specifice celor care au înțeles de la un partid anume, că munca nu are relevanță. Ei bine, nu pot și nu trebuie să-și dea pe degeaba marfa fermierii, pentru că, asta ar însemna să dea ugerul la vacă. Ar însemna să nu mai aibă bani să investească pentru următoarea recoltă și s-ar putea ca lipsa unei producții autohtone să ne lovească rău.

Producătorii autohtoni ar fi fost demult înlăturați de pe piața locală, de marii vânzători. Ei pot lua marfă de oriunde în lume. Fermierii locali, cei care nu pot intra în relații comerciale cu marele lanțuri de retail, le strică jocul comercial. Faptul că fură o parte din piața locală, nu îi afectează pe marii jucători. Prin reclame agresive, recuperează cumpărătorul care are tendința să fugă spre achiziții de la …țărani. Prezența țăranilor, îi împiedică să aibă monopol. Dacă ar avea monopol și ar fi singuri pe lume, marii comercianți s-ar înțelege între ei asupra prețului și ar avea profit mult mai mare, pe care l-ar externaliza. Ei nu au sediul fiscal la noi.

Priviți alte domenii unde tot ce este local, românesc a pierit. Industria petrolului și medicamentului sunt cele mai clare exemple. Producătorii se joacă cum vor cu prețul.

Revenind la România haotică, spuneam că solidaritatea virtuală cu producătorii autohtoni, nu are efecte asupra vânzării. Se strică în continuare marfă obținută cu oase rupte. Virtual, toți suntem dornici să ne întâlnim în acte de normalitate comercială, dar nu reușim. Nu avem instrumentul necesar. Un cumpărător, o familie, nu are nevoie de un singur produs. Pentru o ciorbă ai nevoie de ingrediente pe care nu le găsești la un singur producător. Producătorii au fost obligați, din motive de eficiență, să producă doar un număr limitat de sortimente. Deci, în vremuri de criză, cu restricții de călătorie, e greu să-și imagineze cineva că poți umbla din poartă în poartă pentru a putea strânge cele necesare pentru o masă de prânz. Pe de altă parte, nici producătorul nu poate umbla din ușă în ușă, pentru a-și vinde un singur produs. Așa că, la unii se strică brânza, la alții ouăle, la alții legumele. Dacă înainte mai găseau soluții și puteau repune în pământ ce câștigau, acum e jale. Se strică ce au și se decapitalizează cu riscul de a nu avea cu ce obține o nouă producție.

Toate acestea pentru că administrațiile nu sunt lucide, sunt duplicitare. Joacă în campanie cu cei ce dau votul, iar după campanie se vând intereselor comerciale străine. Dacă la aceste practici mai adăugăm lipsa de viziune și haosul de prin anumite instituții, înțelegem de ce ne organizează mereu alții, doar în interesul lor.

Oameni buni, dragi producători, nu mai așteptați la stat. Nu le va păsa. Organizați-vă! Organizați-vă! Organizați-vă!

Noi, românii, deși suntem sociabili, avem un soi de invidie care nu ne ajută să colaborăm. Haideți să o depășim, altfel e greu de supraviețuit. Ceea ce se întâmplă acum este dovada. La nivel de comunitate locală, formați un grup, fiecare să vină cu produsul lui, ceea ce lipsește contractați de la vecini, relaționați clar și corect în această colaborare și va merge. Credeți că sunt mai deștepți cei din alte părți? Nici vorbă, sunt mai organizați! Atât!

Deci, grupurile și siturile de vânzare de pe facebook sunt bune, informează. Românii, însă, vor avea din ce în ce mai puțini bani. Nu vor bloca bani în cantități. Au nevoie de produse proaspete, puține și bune. Fermierul, pe de altă parte, nu poate da pe merele transportului individual, ceea ce ia pe perele producției. Ambele părți pierd.

Chiar și o organizare ad-hoc, fără complicate forme juridice – evident, să vă așteptați ca autoritățile să vă trântească controale de tot felul – poate să vă salveze și să ne salveze.

Doamne-ajută! Munca e binecuvântată, dar nu e suficientă! Organizare, colaborare, hotărâre și totul va fi bine!

Ne-am convins cu toții: ceea ce poate face un antreprenor nu va putea face niciodată o administrație. La stat conduc oameni incapabili să facă ceva pe cont propriu, fără acces la bugetul public.

Administrațiile au făcut România haotică, încurcată. Românii trebuie să-și facă România limpede și bună!

Reduceri!