Gânduri pentru Teodora

Pofta de Voiculescu revine cu fiece apropiere de marile sărbători. Un exercițiu de adâncime. Biblioteca are raftul ei pe care stă scriitorul buzoian. Cu sete de anticar, am strâns cam toată opera, în ediții diferite. După o duminică rece, în care rugile nu au avut ecou decât la Dumnezeu, am început să iau cu grijă opera lui Voiculescu la mână. Voiam să recitesc o cărțulie cu povestiri, mai toate cu miez biblic; și mai ales o povestioară despre un copac care întâi a fost loc de ispășire pentru conștiința neîmpăcată a lui Iuda, iar apoi a devenit crucea Domnului. Sigur, imaginație artistică. Nimic adevărat. Însă modul de îmbinare a mesajului biblic cu ficțiunea scriitoricească este remarcabil. Este o povestioară simplă, dar plină de miez.

Îmi doream să o recitesc pentru a o adapta și transpune mai departe în limbaj de predică. Din păcate, cartea dorită nu era nicăieri. Cărțile sunt asemenea copiilor. Când nu le găsești, nu ai liniște. Era o ediție rară, destul de prost tipărită, dar cu o dedicație la care țineam. Nu am găsit-o și pace; și din păcate nu-mi aduceam aminte nici numele poveștii.

Am inventat atunci un … truc. Am apelat la un prieten …și la câți prieteni avem fiecare pe facebook, succesul ar fi trebuit să fie garantat.

Am repovestit Copacul lui Iuda în manieră proprie. Timpul ștersese din memorie mare parte. Doar mesajul rămăsese ferm, în picioare. Am propus un joc care suna cam așa: cine recunoaște povestea, primește o carte.

Împușcam doi iepuri odată, cum zice românul. Aflam titlul și îmi satisfăceam plăcerea de a dărui cărți. Nu cred că există un dar mai frumos decât o carte. Nu oferi un lucru, un obiect finit. Pui pe noptiera cuiva o lume.

Răspunsul a venit rapid, din două părți. Teodora și …un profesor universitar – care a ales să locuiască în cea mai frumoasă țară a Europei -, un spirit sensibil și rafinat.

Evident, Teodora era câștigătorul. Copiii întotdeauna trebuie să învingă în asemenea jocuri serioase. Se ridicase pe o carte spre altă carte. I-am scris  și am rugat-o să-și aleagă opera râvnită. Mi-a răspuns prompt: Biblia!

M-a impresionat cultura ei și dorința de a avea mereu la îndemână Cartea Cărților. Totuși, să citești Biblia nu este ușor. Dacă aveți prin curte un trunchi de copac tăiat, urmăriți câte straturi are. An după an se mai adaugă unul. Tot așa este și Biblia. La fiecare vârstă, puterea de a înțelege Biblia se schimbă. Devii adânc, tot mai adânc. Sensul textelor se contopesc și mai mult cu tine. Deci, cititul Bibliei ca pe o lucrare de literatură este iluzie. Biblia se recitește și se deschide de fiecare dată mai mult, tot mai mult. Dar până la așa stare, există un început.

Cuiva, care dorește să înceapă cu Noul Testament i-aș recomanda ca primă lectură  Faptele Apostolilor.

Iar dacă vrea să înceapă cu începutul, cu Vechiul Testament, aș vedea potrivit să citească Ecleziasticul, mai ales în vremi ca cea de acum.

Și pentru a fi mai convingător, voi înșirui câteva versete care să vă determine să-mi luați de bun sfatul:

Până la o vreme va suferi cel îndelung-răbdător, după aceea îi va răsări veselie.

Vai vouă, celor ce aţi pierdut răbdarea! Ce veţi face când vă va cerca Domnul?

În multele tale îndeletniciri nu te ţine de lucrurile zadarnice, că ţi s-au descoperit destule din cunoştinţele omeneşti.

Înţelepciunea înalţă pe fiii săi, şi poartă grijă celor care o caută.

Nu grăi împotriva adevărului, ci ruşinează-te de lipsa ta de învăţătură.

Nu te supune omului nebun şi nu măguli faţa celui puternic.

Până la moarte luptă-te pentru adevăr, şi Domnul Dumnezeu se va lupta pentru tine.

Nu fi aspru cu limba ta şi leneş în lucrurile tale.

Nu fi ca un leu în casa ta şi nu necăji cu mânie pe casnicii tăi.

Să nu fie mâna ta întinsă la luat şi strânsă la dat.

Nu nădăjdui în avuţiile tale şi să nu zici: Am destule.

Nu vântura la orice vânt şi nu umbla pe orice cale; aşa este păcătosul cel cu două limbi.

Fii statornic în cugetul tău şi unul să fie cuvântul tău.

Fii grabnic la ascultat şi zăbavnic la dat răspunsul.

De ştii, răspunde aproapelui tău, iar de nu, pune-ţi mâna peste gură.

Să nu te chemi bârfitor şi cu limba ta nu vicleni.

Că peste fur este ruşine şi o grea ocară peste cel cu două limbi.

Să nu greşeşti nici în lucrurile mari, nici în cele mici.

Mulţi să fie cei ce trăiesc în pace cu tine, iar sfetnicii tăi să fie dintr-o mie unul.

Dacă vrei să-ţi faci un prieten, fă-l punându-l la încercare şi nu te grăbi să te încrezi în el.

Și călătoria prin minunata lume biblică poate continua, fără a uita că tot ceea ce trăim astăzi a mai fost, cumva. Și lumea a fost izbăvită.  Amintiți-vă de corabia lui Noe, unde Dumnezeu a salvat frumusețea lumii. Poate că acum casa fiecăruia devine corabie salvatoare. Deci, și următoarele cuvinte sunt pline de adevăr:

Ce a fost va mai fi, iar ce s-a făcut se va mai face!
Nu este nimic nou sub soare!
Dacă cineva zice: «Iată un lucru nou!», totuşi el exista demult, încă din veacurile dinaintea noastră.
 Nu ne mai amintim de cei de demult, tot aşa cum nici cei ce vor urma nu se vor mai păstra în amintirea celor ce vor veni după ei.

Deci, nu vă temeți, după greu urmează bine!

NB: Pentru că jocul identificării poveștii a fost fascinant, vă propun unul săptămânal. Un exercițiu de cititor, povestitor și autor. De luni până miercuri, participanții pot trimite pe adresa negoitaiuliuspaul@gmail.com un rezumat al unei cărți citite, de preferință din literatura clasică. Un rezumat original, evident. Cele copiate se pot descoperi ușor și nu-și ar atinge scopul de ne ajuta sa fim buni cititori, povestitori și sintetizatori ai ideilor. Eu le voi publica pe paulnegoita.ro, fără nume de autor, doar cu mențiunea că participă la concurs. Cititorii îl vor juriza și îmi vor transmite opțiunile lor. Duminică voi anunța care dintre textele postate va fi câștigător. Premiul va fi o carte de literatură pe care și-o alege câștigătorul, iar eu o comand pentru a o primi acasă. Ce ziceți, încercăm să trecem mai ușor peste timpul petrecut în izolare?

Reduceri!