Țepeș/Sileanu

 

Actorul buzoian Ștefan Sileanu a trecut la Domnul. S-a remarcat prin multe, dar de imaginea lui Țepeș nu va mai scăpa în veci. A avut pe cine juca, dar și-a și jucat magistral rolul. Nimic din ceea ce a făcut ulterior nu a atins performanța rolului principal din filmul Vlad Țepeș.

Cumva, apelând la grafice evolutive imaginare, i-a urmat destinul …profesional. Mereu m-a surprins umbra în care a stat Țepeș după pierderea tronului. Nu a pictat decât gânduri și speranțe, care nu s-au mai împlinit niciodată… Îmi este greu să înțeleg cum de s-a resemnat Vlad, după pierderea demnității domnești, în care a lucrat atât de adânc. Dar Ștefan Sileanu, după rolul magistral, cum de s-a dedicat, ca la un sfârșit prematur de carieră actoricească, mai mult pensulei?! E clar, oamenii mari nu au nevoie de timp mult pentru a-și demonstra măreția. Ard. Dau tot, dintr-odată. Chiar dacă par nedreptățiți de istorie, nu este așa. Intensitatea faptelor și actelor i-ar epuiza, le-ar dilua memoria, i-ar face mai puțin semnificativi. Poate de aceea Țepeș a domnit atât de puțin, calculat la scară istorică, iar Sileanu a rămas în istoria cinematografiei cu prea puțină varietate actoricească notorie, raportat la talentul pe care l-a avut.

Dar să reluăm câteva replici Țepeș/Sileanu, replici care ar trebuie să fie porunci la orice școală de studii politice și, fiindcă tot sunt la modă, părți din cursurile de management și leadership:

Nu mai am de așteptat nimic de la nimeni!

Slugă la doi stăpâni! Asta a ajuns țara de pe urma dezbinărilor voastre smintite!

Țara e umbra celui care a fost!

Fiecare dintre voi se crede domn pe moșia lui! Fiecare face cum îl taie capul! Într-o țară ca asta sufli ca într-o lumânare.

Tâlhăriile de tot felul, minciuna, silniciile se vor pedepsi cu capul!

Credeți că am venit să mă joc de-a domnia?!

Nu vreau să văd țara prin ochii lor, ci s-o cunosc așa cum este.

Adună toți oamenii de ispravă pe care-i știi!

Eu trebuie să duc țara pe calea cea dreaptă!

Dă-i fiecăruia țeapa cuvenită rangului său. Vreau să se vadă de departe că dreptatea mea e aceeași, pentru toți!

Ți-am pus în mână o sabie. Mânuiești-o. Dar bagă bine de seamă! Are două tăișuri. Dacă ești om de ispravă, nu ai a te teme!

Dar ce iți închipui că e slujba țării?  un han în care intri când vrei și ieși când ți se năzare? Aici nu încape întoarcere pentru nimeni, nu există decât înainte și…sus! Știi tu unde!

Ce să mai spun despre dialogul, atât de actual:

Unde sunt dregătorii?

Vin către prânz, măria ta! Cică așa e obiceiul.

Obiceiul?!! Ia straja de palat și du-te după ei!

Țara trebuie să crească într-un an cât în zece, ca să intre în rândul lumii și voi veniți către prânz?!! Tihna voastră întâi și restul pe urmă?! Nu țara e a voastră boieri, voi sunteți ai țării și eu…tot al țării sunt!

Nici dialogul următor nu e desuet:

– Că ierți Măria Ta, e bine, așa se obișnuiește la început de domnie. Dar dup-aia nu ești prea aspru?

Aspru? De ce aspru?! Să știe toată suflarea ce-i cer și ce o așteaptă. Fiecare om să fie propriul său judecător. Să hotărască singur dacă rămâne sau pleacă dintre oameni. Și cum va hotărâ el, așa să fie! Ce poate fi mai drept decât asta?!

Și mai sunt și multe alte dialoguri și replici care merită știute. Textierul a fost inspirat și inspirator, asemenea regizorului și actorului. 

Poate o parte dintre aceste ziceri nu sunt suficient de puternice, la o lectură rapidă, rupte fiind din context, dar mimica actorului, uneori și gestica, sunt fascinante. Dau sens și mai ales valoare fiecărei rostiri apăsate.

Privind cariera actorului Ștefan Sileanu, fără Țepeș ar fi fost palidă, dar nici Țepeș nu era ce este în imaginația românilor, fără marele actor. Singurul domnitor care a marcat vremurile și a trecut granițele prin forța personalității sale, merita o imagine cu mai multe repere istorice reale, măcar în mintea poporului din care se trage.

N-am zidit mănăstiri, nici cetăți, chipul meu nu va rămâne zugrăvit în ctitorii, dar am clădit în sufletul țării, e lucrarea cea mai de preț din câte sunt date unui Domn. Las țara cu adevărat curară, spune domnitorul în film. De aceea numele lui rămâne ca o pecete unică, peste istoria unui neam căruia încă îi mai este sete de un Țepeș, deși nu știu dacă chiar s-ar ferici să-l aibă...

Imaginați-vă cum ar fi dacă, la jurământul aleșilor pe Biblie și Constituție, ar fi prezent și Țepeș…și le-ar mai spune o dată…un singur lucru vă cer: voi ați adus țara acolo unde este, voi să o duceți acolo unde se cuvine să fie! Sau…Tăcere boieri! Cine poruncește aici?! Voi mie, sau eu vouă?! …numărați-vă bine cei care erați atunci și voi să plătiți! Nu eu! Nu țara!

Sunt convins că tihna multora ar dispărea, iar mandatele seci și în paguba poporului nu s-ar mai număra cu zecii de ani, iar simplitatea fermă a cuvintelorsă hotărâm ceea ce e de făcut și să facem! ar cam da fiori nevolnicilor de azi. Ce să mai spune de blândele cuvinte: nu au știut să vă taie de la vreme!

Șase ani au trecut ca o singură zi, de aș fi avut măcar douăeste o altă zicere adâncă din film. Viața a trecut …ca o singură zi și pentru interpretul lui Vlad Dracul. A simțit Ștefan Sileanu că au fost două…sau în ultimele clipe a cugetat la fel?

Ștefan Sileanu s-a dus după Țepeș. Nu știu dacă se vor vedea, dar cred că Sileanu, atunci când l-a jucat pe Țepeș, nu s-a jucat. Ferească Dumnezeu să nu fie mulțumit personajul….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

S-ar putea să-ți placă și