Ce se întâmpla totuși cu noi?

Dar oare noi de ce nu putem intra în Duminica Mariei Egipteanca dincolo de ușile Bisericii?!

Autoritățile? Ar fi iresponsabil să gândim așa!

Atunci de ce?

Poate că este un prilej sau încă un prilej să cugetăm fiecare…

Iar dacă avem tendința să căutăm vinovați, să ne gândim ce a făcut Maria Egipteanca: și-a schimbat viața, fără să caute în mulțime.

Cum și-a schimbat-o? Prin asceză și disciplina și, după multă, multă răbdare, a venit vremea bucuriei și timpul să se Împărtășească.

Orice schimbare începe cu noi, cu fiecare dintre noi și din noi.

La cumpătare, echilibru, smerită cugetare, răbdare, Dumnezeu ne îndeamnă mereu. Dar uneori ignoramam și apoi …Biserica este spațiul libertății și e de la sine-înțeles că putem să-i trecem pragul, fără să cugetăm la rânduiala vieții, nu?!
Se pare ca e momentul sa …postim și altfel.

Acum privim doar de afară Biserica, din frigul pe care chiar Sfânta Maria Egipteanca l-a îndurat pe dunele reci din nopțile deșertice.

E timpul să privim mai mult în noi…

Ce zile! Biserica unde nimeni nu a fost oprit să intre niciodată de la Maria Egipteanca la noi – fie bun, fie rău, fie dușman fie prieten, fie sincer, fie nu – stă astăzi goală…

Nici pe cei care au cuget curat nu-i lasă să intre. Poate pentru că nu au reușit să- ducă pe calea cea bună pe alții..

Și astăzi, tot pe trepte, dar nu dincolo de uși….

Și parcă ne-am dori mai mult ca niciodată să intrăm să ne cerem iertare la toți sfinții…Dar rămânem afară, rămânem acasă.

Ce putem înțelege atunci când rămânem la ușile Bisericii și ce să facem să nu mai fie așa niciodată?!
Maria Egipteanca s-a refugiat in desert din fata lumii, noi am transformat lumea întreaga in desertul amăgirilor…